Începuturi

Îţi aminteşti, iubitule,
de începuturi?
dragostea croia poteci
la capăt de pământ,
ne căuta printre spini,
sângerânde inimi de dor,
ochi în ochi,
buze-n buze
şi lacrima spală picătura
ce-avea să dea
pe dinafară...

Iubitul meu,
la cântatul cocoşilor,
îmbrăţişăm somnul,
în gene,
cu sărut, cu tot,
sub acoperişul pământului,
sfinţii
trăgeau de noapte,
în schimbul priveliştii.
Din două trupuri,
unul,
scufundat
în tăcerile ierbii,
iar mâinile tale,
culegătoare de stele,
mângăiau, pe frunte,
dragostea...

Sil vio auri