Mi-e dor de viaţa adevărată

Mi-e dor de iarba verde din câmpie,
mi-e dor să văd
cum pocnesc mugurii în vie,
de luminişul din pădure mi-este dor;
tropotul cailor sălbatici,
să le văd coama fluturând
în trapul lor...

Mi-e dor de salcia misterioasă
să o-ntreb, de unde plânsu-i vine,
şi să o-ntreb, de-am să-mi fac casă
sub ramul ei;
tristeţea de o lasă...

Şi de izvoare mi-este dor,
de râul care curge-n josul lor,
de cerbii care coboară la vale,
de căprioare şi de puii lor, mi-e dor.

Mi-e dor de viaţa adevărată,
de iepuraşii ce se joacă-n lan,
de fluturi, de fazani, de potârniche,
de cuibul plin cu pui de prepeliţe.

Silvia