Sărut mâna, doamna mea!

Sărut mâna, doamna mea,
Mi-a fost dor de tine-aseară,
Dorul meu nu se compară,
Nici cu arderea de stea.
 
 Unii zic că dorul trece
 Și rămâne doar nimicul.
 Te iubesc în infinitul
 Care nu mai vrea să plece.
 
 Într-un univers de gânduri,
 Te păstrez în mine, doamnă,
 Pomii scuturați, de toamnă,
 Zac pe-aleea vieții, singuri.
 
 Te iubesc ca pe-o vioară,
 Cu emoții, nostalgie,
 Când scriu asta pe hârtie,
 Nu las sufletul să-mi moară.
 
 Ne-om vedea poate-n târziul
 Îngerilor care pleacă.
 Va rămâne ziua seacă,
 Plin de umbre, doar pustiul.
 
 Păsările se vor duce
 În amurgul lor, să doarmă.
Te iubesc, frumoasă doamnă,
Cu ochi mari, cu gura  dulce.

Ion Vanghele