Cetitoriul şi Poetul

Există un zbucium poetic, se tânguie câteodată, dar nu ajunge în prăpastie; mereu descoperă lumina, speranţa, sensul vieţii, chiar dacă într-un mod tainic, nedescifrat de cititori… Are cea mai sănătoasă poezie şi îmi aparţin în totalitate cuvintele; mă puteţi cita: lirismul poetului este scos din contagioasele agresiuni romantice, fără a îneca, în lacrimi, pasiuni, dorinţe, fără a risipi iluzii deşarte, fără zbaterile pieptului, tremurul vocii, accelerarea pulsului, insomnia, anorexia, depresia… Oferă, cu atâta modestie, o poezie curată, încât, citind-o, mi se deschid cerurile gândurilor şi îmi dau impresia de creştere subită, îmi creează o stare ecumenică, bonomă…

Recunoaşte şi Cetitoriul lui fidel, îndrăgostit azi, mai mult decât ieri, de poezie, de poezia nouă, de semnificaţia sociologică a acesteia, rămânând fidel poeziei clasice. Îi plac versurile şi poate recita, până dimineaţă, numai din Eminescu şi încă o zi, din Minulescu. Face o mărturisire pe care poetul trebuie s-o consemneze în  inima lui, în cel mai strălucit şi tainic ungher al ei: „Atenţie, Marius Zinca a devenit un clasic. El îi publică şi îi încurajează pe tineri. Acum, apreciez mai mult metafora, jocul de cuvinte, jocul sinonimelor, antonimelor. Sper să reuşesc. Am mai multă reîntoarcere spre poezie, acum... Aşa că, sunt în cercul dumneavoastră, deoarece îmi plac artele. Aşa că... Mulţumesc de invitaţie lui Marius şi buna primire a tuturor! Să fiţi iubiţi, Că trebuiţi: Cui(va), cum(va), când(va), unde(va!)? ”  Niţu Constantin
2012-04-09   Eli Gîlcescu