Nebun, printre prieteni, cuvinte adun,
Cu lacrimi le spăl, le usuc şi le pun
Sub poveri ascunse de timp, în nisip;
Nu am voie să plâng, nu am voie să ţip.
Am voie s-ascult, prin crângul umbros,
Simfonii de cuvinte, dar fără miros;
În izvoare, ce-şi lasă vapori de arome,
Cuvintele nude au luciri de fantome.
Din vârfuri de stâncă, sub poale de nor,
Se-aruncă-n cascadă un vis de izvor,
Să-şi stingă durerea în focul genunii,
Şi-mi lasă, în suflet, păcatele lumii.
Cu lacrimi le spăl, le usuc şi le pun
Sub poveri ascunse de timp, în nisip;
Nu am voie să plâng, nu am voie să ţip.
Am voie s-ascult, prin crângul umbros,
Simfonii de cuvinte, dar fără miros;
În izvoare, ce-şi lasă vapori de arome,
Cuvintele nude au luciri de fantome.
Din vârfuri de stâncă, sub poale de nor,
Se-aruncă-n cascadă un vis de izvor,
Să-şi stingă durerea în focul genunii,
Şi-mi lasă, în suflet, păcatele lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu