Mihaela Chiţac
Care a fost scânteia care a produs
această ardere, cu inima, în afara poeziei, în crearea Artei
conversaţiei?
EG: Scânteia este ca picătura care
umple paharul sau cea care nu mai încape în pahar, se rostogoleşte şi îşi caută cuib.
Mihaela Chiţac
În ce mod formaţia ta profesională
în domeniul educaţiei tinerelor generaţii şi-a pus amprenta asupra personalităţii
tale creatoare? De unde provine entuziasmul tău inegalabil cu care te angajezi
în realizarea proiectelor cu caracter cultural?
Sunt ca un regizor, mânuind, cu
atâta subtilitate, căutările prin labirinturi, extrăgând ceea ce contează,
înfruntând lumea, chiar ocolind-o... Şi ce zile luminoase, ce nopţi
înmiresmate, când cuvintele curg în ploi; când versul păleşte, când se aud
muzici divine, într-un preludiu fără sfârşit; doar mereu început, aici, la ARTA
CONVERSAŢIEI. Am fost împreună de Înviere, aducând un strop de lumină sfântă în
casa noastră, să ne vegheze gândurile, să ne inspire, să plutim pe aripi
de nemărginire, să ne înălţăm spiritual, cu pasiune, cu graţie, cu respect. Am
fost împreună de Ziua poeziei. Sunt momente în viaţă în care
pricepi că eşti sus pentru că cineva face eforturi să te ridice, iar el,
ajunge, la rândul lui, acolo, când contribui şi tu. Când eşti printre prieteni,
înveţi şi la coborâre, şi la urcuş; înveţi că nimic nu
rămâne nemişcat; înveţi că după o vale vine un munte; înveţi mereu.
Mulţumesc.
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu