IOANA BURGHEL – În locul tău

Cu ochii aţintiţi spre-amurgul
Ce vara ascundea sub pleoape,
Rugam, în şoaptă, Demiurgul,
Să te trimită, mai aproape.

Dar ruga mea s-a stins în dansul
Vârtejului de maci, plecând,
Ş-un vânt îmi amorţise glasul,
Cu urma stelelor, căzând.

Şi-n locul tău, venise toamna,
Ce măsura-ntunericul din noi,
Grădinile plângeau tristeţea lumii,
Şi-n suflet, aveam lacrimi, amândoi.

Ne desenau cărările cocori,
Scrijelind cu pana, răni adânci,
Şi vara ne-am pierdut-o prin cicori,
Prin tânguiri de ciocârlii, prelungi.

Şi n-a mai fost decât o răsuflare,
Pe care toamna a dus-o pentru noi,
Împărţind-o-n noapte, prin frunzare,
Până când, în suflet, am fost goi.

Azi, doi străini, cu degete uscate,
Răsfiră clipe, ca să dea un sens
Cărărilor, sub doruri îngropate,
Iar inima lor doare, cât un univers.