duminică, 9 septembrie 2012

O lecţie de istorie adevărată

      
                                                

EG: Ce a însemnat pentru tine participarea la un asemenea eveniment istoric?

IB: Întotdeauna, mi-a plăcut istoria foarte mult. A fost meritul familiei, meritul profesorilor mei, de-a lungul timpului, care mi-au insuflat dragostea faţă de neam, faţă de ţară, respectul faţă de înaintaşi. Bunicii mei care au luptat în cel de-al doilea război mondial şi au fost răniţi, şi nu regretau nicio clipă asta, străbunicul meu, PETRE VÎLCEANU, erou în Mişcarea de Rezistenţă, în Primul Război Mondial, despre care a scris ION RUSU SIRIANU în ,,Evadarea din umbră...
Participarea mea la un astfel de eveniment a fost o întâmplare mai mult decât fericită; am trăit fiecare clipă cu tot sufletul, am avut emoţii, mi-au dat lacrimile şi m-am gândit cât de rău e că sunt atât de puţine evenimentele de genul acesta! Am simtit o bucurie imensă - mai ales că, din istorie, Voievodul Mihai a fost şi va rămâne unul din eroii mei preferaţi.

EG: Iar premiul?
 IB: E greu de spus, în cuvinte, ce a însemnat un asemenea premiu! Şi dacă nu l-aş fi obţinut, simplul fapt de a fi participat şi de a fi acolo unde odată s-a scris o filă de istorie, m-a făcut să-mi tresară sufletul de fericire, de bucurie. M-am bucurat ca un copil şi, da, am simţit că şi prin vocea, prin cuvintele mele, exprimate poate simplu, pot să fac cunoscută istoria noastră, pot să spun lumii ce rădăcini puternice avem şi de ce trebuie să ne apărăm fiecare părticică de pământ. Şi pentru această şansă, nesperată, mulţumesc iniţiatorilor acestui concurs, multumesc ,,Artei conversaţiei,, că m-a acceptat şi a avut încredere în talentul meu, îţi mulţumesc ţie, Eli!

EG: Poiana lui Mihai este un simbol de iubire şi de înfăptuire istorică măreaţă, iar noi, continuatori fideli, adâncind sentimentul patriotic, zi de zi. Ce planuri are Ioana Burghel pentru viitor?

IB: În general, nu fac planuri de viitor. Voi scrie, aşa cum am făcut mereu, toţi anii aceştia, sper să reuşesc să strâng o parte din gândurile, din trăirile mele, într-o carte. Am sa încerc să particip mai mult la diverse concursuri literare, chiar dacă nu o să câştig întotdeauna. Mi-aş dori ca lumea să mă cunoască şi să se bucure de ceea ce transmit. Mi-aş dori să am forţa necesară de a schimba ceva, în bine, de a-i face pe oameni să conştientizeze cât de important este să-şi cunoască rădăcinile, să-şi respecte strămoşii, să ştie că apartin unui neam deosebit, cu o istorie încărcată, aşa cum nu pot să spună multe popoare că au.

EG: În zidul cetăţii de munţi şi de văi, sufletul lui Mihai Viteazu ocroteşte încă, ţinuturile noastre, etern. Toate s-au liniştit. Şi zbuciumul din adânc, odată cu premiul special Suflet românesc. Ţi s-au împlinit visele. Vei continua să evoci file de istorie în poezia ta?

IB: Da. Mi s-a împlinit un vis. Un vis foarte frumos din care aş vrea să nu mă trezesc. Premiul Special, obţinut acum, aici, acasă, pe meleagurile mele atât de încărcate de istorie, mă face să sper şi mă responsabilizează. Voi continua, desigur, să evoc file de istorie în poezia mea. De altfel, am şi făcut-o. Va fi pentru mine, mai mult decât o datorie. Pot să fac asta, pentru că simt, cu fiecare fibră a mea, că aparţin acestui neam, iar cuvântul este cea mai frumoasă „armă” care poate să transmită un mesaj şi, poate că, Dumnezeu mi-a dat o scânteie cu care eu, la rândul meu, să pot aprinde o făclie sau un foc.

EG: O poezie, un citat care te reprezintă?

IB: Îmi vin multe în minte, acum, dar o scriu pe cea ce-mi aparţine şi, într-un fel sau altul, mă defineşte: Nu vârfurile culmilor sunt greu de atins, ci oamenii aleg greşit drumul către acestea, iar uneori, se rătăcesc… Lumea reala e cea pe care mi-am creat-o, de aceea, ca să respir, mă refugiez de multe ori, în lumea mea. Şi acolo, nu accept nimic din ce-ar putea să-mi facă rău... E şi un „motto” de viaţă, foarte bun, depinde din ce unghi priveşti.

EG: O carte de căpătâi?

IB: E greu să aleg o singură carte! Multe, multe cărţi m-au marcat şi m-au impresionat, şi mulţi autori. Îmi place şi mi-a plăcut, întotdeauna, să citesc. Citesc orice. De exemplu, acum, citesc „Antologia iubirii” citesc cărţile pe care le-am primit de la prietenii mei: Elisabeta Gîlcescu, Marius Zinca, Constantin Cristescu, Victor Burde.

EG: Şi poezia mea... Dacă ar fi să ţi se îndeplinească o dorinţă, care ar fi aceea?

IB: Dorinţa mea? Să pot transmite lumii o fărâmă de frumos, să ajung la sufletul oamenilor, să-i sensibilizez, să-i fac să realizeze cine sunt, de unde sunt şi încotro se îndreaptă.

EG: Ce muzica asculți?

IB: Iubesc muzica la fel cum iubesc pictura, arta, în general. Nu mă pricep ca un profesionist. Pentru mine, şi muzica, la fel ca şi poezia, trebuie să transmita un mesaj, să te facă să trăieşti momentul…, să te înalţe. De aceea, îmi plac şlagărele noastre din muzica uşoară, iubesc folk-ul, jazz-ul, chiar şi o parte a rock-ului; îmi place şi muzica clasică ( Vivaldi, în special),  muzica instrumentală; iubesc pianul, vioara. Şi ascult şi muzică populară. Nu sunt fan al tuturor interpreţilor sau pieselor, dar îmi plac interpreţii ardeleni, îmi plac muntenii mei, ascult Maria Lătăreţu, Ioana Radu, Maria Tănase, ascult Tudor Gheorghe, Liviu Vasilică, Nelu Ploieşteanu. Urăsc, însă, vulgarul ridicat la rang de artă! Din păcate, tot mai des constat asta!

EG: Un mentor?

IB: În anii mei de şcoală, am avut înclinaţie spre materiile umane, ca să zic aşa, dar asta s-a datorat poate şi faptului că la acele obiecte am avut profesori de excepţie, dascăli adevăraţi, care mi-au dezvoltat simţul cunoaşterii, dorinţa de frumos, care mi-au deschis orizonturi şi m-au introdus într-o lume frumoasă, deosebită; dascali cum rar se mai găsesc. Ei au fost profesorii mei de literatură, istorie, filosofie. Şi, cu voia ta, am să-i numesc pe câţiva: Buzianu Ion, Chisega Maria, Gorun Adrian şi dascălul meu de suflet, dacă vrei, profesorul de istorie Racoveanu Ionel, care s-a prăpădit din nefericire, la cincizeci şi ceva de ani. Eu n-am avut tată, iar ei mi-au fost adevăraţi părinţi, îndrumători şi sfătuitori, cărora nu ştiu dacă o să am ocazia să le mulţumesc (celor care încă mai sunt), îndeajuns!

EG: De unde vin aceste amintiri pe care le aşterni cu delicateţe, netulburându-le?

IB: N-am avut chiar o viaţă foarte uşoară! Mi-am pierdut tatăl când aveam 12 ani, iar mama mea a crescut singură patru copii (mai am trei fraţi). Am muncit foarte, foarte mult, m-am ridicat prin forţe proprii. Am învăţat de la toţi oamenii pe care i-am întâlnit în drumul meu, chiar şi de la cei care m-au tratat urât şi nedrept, am învăţat că dacă vreau să câştig respect, trebuie să tratez cu respect, am învăţat că unele lovituri dor mai puţin decât altele şi le primeşti cu un scop, am încercat să-mi creionez un drum frumos şi, zic eu, în linii mari, am şi reuşit. Am destule neîmpliniri, nemulţumiri şi nefericiri, dar încerc să mă bucur, atât cât pot, de tot ce-mi oferă viaţa, mai ales că mi-a oferit a doua şansă! Respectând o vorbă din bătrâni, „mâncarea de dimineaţă” şi „căsătoria devreme”, m-am căsătorit la 20 de ani, am doi copii minunaţi - o fată studentă la Farmacie, în anul V, care are 23 de ani, un băiat de 20 de ani, student la Drept, la Universitatea de Vest, din Timişoara. Sunt mândră de ei, sunt frumoşi, deştepţi, au personalităţi bine conturate, am un soţ, alături de care am realizat multe, multe lucruri frumoase şi încerc să fiu fericită în tot acest univers al meu. Mi-aş fi dorit să fiu magistrat sau profesoară. Viaţa a ales să fiu economist!

EG: Dacă nu eşti la servici, nu eşti la masa de scris, unde te putem găsi, pierdută în gânduri...?

IB: Am renunţat la multe, multe visuri destrămate, dar, întotdeauna, „refugiul” meu a fost şi va rămâne poezia! Mi-ar fi plăcut să călătoresc, să mai pot picta... Când nu sunt la servici sau la masa de scris, stau de vorbă cu mine. Mă analizez, mă critic, mă cert, iau decizii...



Mulţumesc pentru interviu! Mulţumesc „Artei” că mi-a dat şansa nesperată de a mă face cunoscută! Îţi multumesc şi ţie, Eli, om cu suflet ales, care ai făcut ca unele minuni să fie posibile! Şi, chiar dacă „sună” ca la decernarea Premiilor Oscar, mai mulţumesc cuiva: unui om care a avut încredere în mine şi în talentul meu, m-a recomandat, mi-a dat curaj şi m-a susţinut, şi care va rămâne, mereu, în sufletul meu: VĂ MULŢUMESC, DOMNULE MURGĂŞANU!


Ioana Burghel – Restituire

Să-mi dai pădurea înapoi,
Să-mi caut sufletul prin frunze,
Să-mi dai povestea ce am scris,
Prin anotimpuri, amândoi.
Să-mi dai şi verdele-smarald,
Al ramurilor de atunci,
Iubirea ta să-mi ţină cald,
Când paşii mi s-or pierde-n lunci.
Să-mi dai, cum mi-ai promis cândva,
Bolta cerului cu stele,
De-mi va fi vreodată, greu,
Dorul tău s-aprind cu ele.
Şi, de poţi, să-mi dai şi visul,
Ce-l ţesea luna sub gene,
Când ardeau macii în noi,
În iubiri nepământene!

Ioana Burghel – În locul tău


Cu ochii aţintiţi spre-amurgul
Ce vara ascundea sub pleoape,
Rugam, în şoaptă, Demiurgul,
Să te trimită, mai aproape.

Dar ruga mea s-a stins în dansul
Vârtejului de maci, plecând,
Ş-un vânt îmi amorţise glasul
Cu urma stelelor, cazând.

Şi-n locul tău, venise toamna,
Ce măsura-ntunericul din noi,
Grădinile plângeau tristeţea lumii,
Şi-n suflet, aveam lacrimi, amândoi.

Ne desenau cărările cocori,
Scrijelind cu pana, răni adânci,
Şi vara ne-am pierdut-o prin cicori,
Prin tânguiri de ciocârlii, prelungi.

Şi n-a mai fost decât o răsuflare,
Pe care toamna a dus-o pentru noi,
Împărţind-o-n noapte, prin frunzare,
Până când, în suflet, am fost goi.

Azi, doi străini, cu degete uscate,
Răsfiră clipe, ca să dea un sens
Cărărilor, sub doruri îngropate,
Iar inima lor doare, cât un univers. 


 Interviu realizat de Eli Gîlcescu


21 de comentarii:

  1. Multumesc, Eli, pentru ca ai incercat si m-ai adus si pe mine in atentia prietenilor din Arta conversatiei, impreuna cu o farama din viata mea, din viata mea de dincolo de ecran... Ioana Burghel

    RăspundețiȘtergere
  2. Va multumesc, voua, tuturor, pentru ca faceti mereu ,,popas,, si va aplecati si deasupra scrierilor mele, chiar daca eu sunt doar o necunoscuta..... Ioana Burghel

    RăspundețiȘtergere
  3. Saru'mana doamnelor!
    Se pare ca prietenii din Arta dorm, sunt prin oras sau la pescuit...
    Cand zic pescuit ma gandesc la C. Cristescu...
    Nicu Murgăşanu

    RăspundețiȘtergere
  4. Dar ruga mea s-a stins în dansul
    Vârtejului de maci, plecând,
    Ş-un vânt îmi amorţise glasul
    Cu urma stelelor, cazând.
    Constantin Cristescu

    RăspundețiȘtergere
  5. Uite ziceam de lipsa lui Constandin, crezand ca nu s-a intors de la pescuit... Si el statea dupa colt... nu indraznea sa intre...
    Nicu Murgăşanu

    RăspundețiȘtergere
  6. Ai tara cantec de izvor,
    Porti pasul unui visator,
    Vei fi un vesnic calator,
    In pas cu cantul astrelor.

    Te voi ruga sa nu mai zici,
    La vers ca vrei tu sa abdici,
    Vei scrie mult sub tricolor,
    In muntii tai tineri de dor.......e musai....
    Constantin Cristescu

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, vazut-am si-mi place ca esti cu noi Constantine! Saru'mana Melania... Vad numai "premiati" pe aici!... Cam mare densitatea pe metru patrat...
    Nicu Murgăşanu

    RăspundețiȘtergere
  8. Traiasca fata care este omul zilei , Ioana noastra plina de vitalitate si romantism!!!
    Ionel Creţu

    RăspundețiȘtergere
  9. Mai bine fugeam iar toti la Tg Jiu...
    Nicu Murgăşanu

    RăspundețiȘtergere
  10. La anul daca mai traiesc promit sa vin....
    Constantin Cristescu

    RăspundețiȘtergere
  11. Ioana Burghel, chiar a ajuns la sufletele celor care o citesc. Este minunată plină de viață și arde ca o faclie de iubire nu-i așa. Faptul că și-a educat copii în spiritul cunoașterii istoriei, a insuflat sentimentul de patriotism este un lucru minunat.
    Ecaterina Şerban

    RăspundețiȘtergere
  12. Toți iubim România, ca țară evident, din poveștile pe care le știm de la bunii noștrii care acum îți dorm somnul binemeritat sub glie.O admir pe Ioana, pentru că a reușit să conjuge verbul acesta ”A FI”, luându-și serpentinele vieții în brațe cu demnitate!
    Ecaterina Şerban

    RăspundețiȘtergere
  13. Da, eu chiar am facut asta, Cati! Si imi amintesc si acum, cu drag, cum baiatul meu, cand avea vreo 5 anisori a venit de la joaca suparat ca se certase si il batuse un copil la bloc, iar el era micut tare si s-a aparat. Eu i-am spus ca nu e
    frumos si sa nu mai faca ce a facut si toate celelalte.....stii ce mi-a raspuns? (ca urmare a faptului ca seara le citeam povesti istorice si le spuneam despre domnitori). A spus cam asa: ,,Si ce vrei tu, mami, sa fiu las? Eu ma trag de la Mihai Viteazu, asa ca de ce vrei tu sa fiu las?,,...si , desigur, i-am explicat din nou cum sta treaba.....si multe altele....
    Ioana Burghel

    RăspundețiȘtergere
  14. Kati, sa nu devenim patetici si sa afirmam ca TOTI iubim Romania ca Tara... Daca si ceilalti o iubeau cum o iubim noi, nu se alegea praful de ea, nu era "dezmembrata" si vanduta pe bucati, nu era calcata in picioare de toti banditii care s-au perindat pe la putere... dar mai bine ma opresc, simt ca-mi creste tensiunea numai cand ma gandesc ce puteam fi si ce suntem din cauza nemernicilor...
    Nicu Murgăşanu

    RăspundețiȘtergere
  15. Ioana, te rog ma iarta ca n-am putut fi in intampinarea-ti la 19,oo, nu-mi caut scuze, dar acum am intrat in cas', te imbratisez cu drag si va (RE)SALUT PE VOI TOTI OAMENI AI ARTEI
    Marius Iulian Zinca

    RăspundețiȘtergere
  16. esti langa noi Mariuse,langa Ioana,langa toti cei care mai cred in poezie....CC

    RăspundețiȘtergere
  17. Nicu dragă, eu chiar mă refeream la Țară, așa ca arealul în cere au trăit străbunii nostrii, în care ne-am născut și crescut noi, și alți muguri au crescut din trunchiul ei...nu mă refer la acei care nu cunoasc decât conjugarea verbului ”A AVEA”...
    Ecaterina Şerban

    RăspundețiȘtergere
  18. Tara ,tara vrem ostasi
    Dar avem doar papistasi,
    Ii votam mereu cuminte
    Si murim printre cuvinte......:))).....asa ca avem nevoie de ostasi.. CC

    RăspundețiȘtergere
  19. iti voi inchina Balada mea ca simbol al pretuirii ,pentru ceea ce faci pentru frumos ,pentru poezie....sper din suflet sa-ti placa... CC

    RăspundețiȘtergere
  20. Un suflet de viaţă, de speranţă şi iubire, tot noi, adunaţi în acelaşi mănunchi, acolo, între cer şi pământ, am săvârşit nouă istorie, şi ieri, şi azi...
    A fost un început; cu credinţă şi statornicie, îl vom păstra... Căci în Poiană, orice trecător va sădi, adânc, un dor...
    Eli Gîlcescu

    RăspundețiȘtergere
  21. Tu esti sufletul care a strans alte suflete, intr-o ingemanare de frumos, de istorie si sublim... Ioana Burghel

    RăspundețiȘtergere