joi, 21 martie 2013

Poezia iubirii, 2013






9 comentarii:

  1. stihurile secundei ce ne desparte

    mă scurg nisip
    prin strâmtorile vremii
    doare secunda
    care ne desparte
    aceea în care
    timpul tău
    cuprinde mii de infinituri
    în care nu mă regăsesc

    nu-ţi fie teamă
    n-am să plec
    nu încă
    mai este poezie
    în mine
    respiraţii sacadate
    printre cuvinte
    plouă mărunt
    multă linişte
    în tăcere
    se nasc stihuri
    renasc suflete
    și gând curat

    Cătălina Munteanu

    RăspundețiȘtergere
  2. Notiţe de seară bună

    nesomnul îşi aleargă genele
    spre partea cu semne
    a unei dimineţi
    descheiate la cămaşă
    să apară ziua rebelă
    cu poalele-n cap,
    înflorită-n trup cu sămânţă
    de paşi întorşi
    în freamătul timpului

    cu umerii goi
    ea aleargă
    spre o singură îmbrăţişare,
    locul acela unde liniştea
    a deschis o imensă uşă
    lângă care
    femeia cu glezna ruptă
    nu mai plânge

    se deprinde cu uitarea.

    Daniela Toma

    RăspundețiȘtergere
  3. de ești poet



    Poet de ești, te- nalți în zbor
    Spre nouri îți trimiți un dor
    Ai gândurile un tezaur
    Tu, poeziei, îi ești faur
    Împărătești, iar versu-ți dulce
    Într-un regat lumina o aduce
    Ești verbul îmbrăcat în aur
    Cernut din lună ca un abur.

    OANA Berdilă

    RăspundețiȘtergere
  4. Semne de punctuaţie

    Tu, un punct.

    Sfârşitul unei comunicari
    al unei poveşti,
    al unui gând,
    al unui vers,
    al unei vieţi.

    Eu, o virgulă.

    Continuarea comunicării
    poveştii,
    gândului,
    visului,
    vieţii.

    Eu şi tu,
    punct şi virgulă.

    eu mă pliez pe tine,
    tu eşti ochiul meu magic,
    eu sprânceana ta.

    tu corpul,
    eu coada cometei.

    Final în această viaţă,
    continuare în următoarea.

    Două semne de punctuaţie
    urmate de o pauză
    şi o altă viaţă...
    Carmen Popescu

    RăspundețiȘtergere
  5. POEZIA IUBIRII

    Să-ţi simt freamătul trupului
    la focul vieţii
    şi de blândeţe
    într-un univers de gânduri
    să încerc un alt loc, unde nu pot să tac
    pe o dungă de cer
    prea risipită-n
    adâncul mişcat al inimii.

    Visa-voi, doamnă, şi-n sicriu,
    iubindu-ne într-una, pradă lângă pradă
    din frumuseţea ochilor tăi verzi
    zvâcnind în aorte de timp
    pe dinafară…

    îmi strecor degetele pe sub orizont
    să laud prin versuri iubirea
    într-un strigăt prelung
    cărora trebuie sa le zâmbesc
    susur molcom de izvoare
    ca un îndrăgostit
    pentru a avea grijă de mine
    pe nisipurile suferinţelor,

    s-aud cum vântul cântă la chitara gândurilor
    mângăieri, săruturi, şoapte,
    să nu uit să trăiesc
    şi zbor departe, pe culmile gândului-ginere
    cu răsuflul ce se-nalţă până la atingere
    în chinul pleoapei
    fierbinte, sinceră, curată,
    de-a lungul şi de-a latul acestor mari iubiri
    şi îmi port mereu povara
    când lângă tine ochii mei de dragoste sclipesc.

    Colaj realizat din toti autorii(29 membrii) antologiei in ordinea aparitiei lor in carte cu câte un vers (încercând să păstrez forma, timpul şi semnele de punctuaţie, doar 2 autori sunt cu 2 versuri).

    Bibliografie- Poezia iubirii- Arta conversatiei, ed. Maiastra, Tg. Jiu, 2012
    Marius Iulian Zinca

    RăspundețiȘtergere
  6. Iubirea


    Îţi sunt departe şi îţi sunt aproape,
    Îţi sunt străină şi îţi sunt iubită
    Şi-n nebunia lumii nu încape
    Un cer de foc şi-o inimă rănită.

    Meschine gânduri vor să ne doboare
    Scălâmbă iarnă ne îngheaţă-n vene.
    Iubirea noastră-i între cer şi mare
    Şi n-are cum să moară, nu te teme!

    Eu nu mă sting în nopţi de necuvinte
    Nu-ţi fie frică de micimea lumii!
    O trecere se numără-n morminte,
    Iar la lumina lunii plâng nebunii.

    Vremelnici clovni în păcile-aparente,
    Religii ce se bat să ne încapă
    Trenuri de ploi în gări de gând prezente
    Şi-o nemurire ce-a intrat la apă.

    Nu-ţi fie teamă de căderea nopţii!
    Iubirea este şi va fi lumină.
    În ierni de noi ce simt aripa morţii
    Iubirea-i primăvara ce-o să vină.

    Florina Cojocaru
    De: Florina Sanda Cojocaru

    RăspundețiȘtergere
  7. Sad

    Plouă pământul, cu dor, înspre stele,
    Stropii mă poartă în abur de vis,
    Calea Lactee, cu zâne şi iele,
    Strigă galopul de mire, proscris.

    Rouă şi brumă de tâmple-n rugină
    Cheamă salvarea, să vină pe cal.
    Fruntea-i aprinsă-n copila-regină
    Lasă o filă să curgă pe val.

    Nouă fuşteie mai sunt pân-la vise,
    Steaua zâmbeşte-n busolă ghiduş,
    Zeul se-ndură, cu pleoapele-nchise
    Tace şi palma şi-o face căuş..

    Perna se rupe şi fulgi de-aşteptare
    Vise aruncă, în muguri de brad,
    Vinul de poame-n butoaie, prin soare,
    Curge pe mirii ascunşi întrun sad.
    Viorel Gongu

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu doar aripile înalță

    cu ochii închiși așez cuvinte
    ca un copil cu pistrui
    care tot mai sărac
    scrie fericirea de mână

    într-o zi cineva o să mă caute
    printre oameni care m-au vrut
    ei îmi vor cunoaște urma
    ca pe-un trecut din prezentul lor

    Celestin antal

    RăspundețiȘtergere
  9. ORAŞUL ŞI CANDOAREA POLENULUI DE CRIN

    Iubito, aici în oraş
    nu mai poţi avea o stare poetică,
    dă o ploaie de cărămizi ori un jeep
    peste tine, dezmeticindu-te din năuceala
    poemului trăit azi-dimineaţă
    când semnai condica de prezenţă
    şi constatai efectul cafelei
    asupra directorului ajuns iar primul.

    Iubito, în oraşul ăsta,
    conştient mi-am tocit dantura
    ronţăindu-i zaharicalele din poezie
    dimineaţa pe nemâncate, printre
    autobuze, limuzine, curviştine,
    genţi "louis vutton made-nceaina"
    şi pungi de nailon ce se întind
    ca abuzul şi paradisul politicienilor
    care nu vor citi acest poem.

    Aici în oraş
    dacă stai seara într-o intersecţie
    aşteptând să iei numărul
    reginei albe cu bubă-n cap
    ce n-acordă prioritate pietonilor,
    ai să vezi între blocuri
    vânzatorii golurilor de aer
    în cornete de ziar, unde era scrisă
    odiseea ţăranilor veniţi să transpire urban.

    Din intersecţia oraşului poţi vedea
    hoţii trandafirilor, la care n-au pus petale
    şi multe răsaduri cu ceapă
    pentru somnul copiilor noştri
    născuţi dintr-un obicei vechi şi neuitat.

    Iubito,în oraşul ăsta
    celebru prin anonimatul meu,
    am procreat şi-o ducem conjugal,
    motiv determinant să-ţi mai presar
    candoarea cu polen de crin
    şi dulceaţa prezentului poem.

    Nicu MURGĂŞANU

    RăspundețiȘtergere