Apele purificatoare vin din adâncuri, de acolo, de unde s-au trezit bucuriile şi împlinirile, parcă toate lipite pe pereţii sufletului… E destul să închizi ochii, ca să te înalţi printre aceste bucurii ale tale, pe care nimeni nu ţi le va putea lua vreodată… Ochii, apăsaţi de efortul pleoapelor, chiar dacă dor, dar e durerea dulce pentru că au izbutit să se înalţe deasupra timpului… Scrieţi şi voi… Nu treceţi nepăsători… Orice gând este suflet pentru alt suflet… Eli Gîlcescu
duminică, 15 decembrie 2024
miercuri, 29 mai 2024
Și iubirea se învață – Alain de Botton
Alain de Botton și relevanța filozofiei pentru viața de zi cu zi
Romane eseistice sau eseuri propriu-zise, cărţile lui Alain de Botton se individualizează prin maniera în care filozofia devine o cheie de lectură a vieţii cotidiene, de unde şi eticheta stilului său – „philosophy of everyday life”. Autorul contestă orice conexiune între inteligenţă şi obscuritate şi de aici convingerea sa că filozofia îşi găseşte menirea în căutarea unor răspunsuri practice la problemele vieţii de zi cu zi. Filozofia, cu toate doctrinele şi teoriile ei, este coborâtă de pe piedestal, în sensul că proba acesteia nu este una de ordin logic, ci omenesc, cărţile sale reprezentând un melanj de experienţă şi de cercetare, soluţia fiind una personală, motivată de sentimente, şi nu abstract-filozofică.
După douăzeci de ani de la cartea care l-a făcut celebru – Eseuri de îndrăgostit –, Alain de Botton se întoarce la ficțiune și la tema sa favorită, publicând în 2016 romanul Ce se întâmplă în iubire (The Course of Love), roman tradus de Radu Paraschivescu în 2017 la Humanitas Fiction. Ca și cartea de debut, și aceasta poate fi privită ca roman neconvențional (departe de a fi un simplu self-healing), o carte hibrid, amestec de ficțiune și eseu psiho-filosofic. Inserturile eseistice sunt marcate grafic cu italice și sunt menite să explice atitudini și comportamente mai mult sau mai puțin particulare din iubire, autorul oferind chiar și sfaturi subtile, care ar putea înlesni circuitul iubirii.
Alain de Botton privilegiază nu intriga în sine, ci emoțiile și comportamentele personajelor iscate de circumstanțe ordinare. Se ceartă din cauza tipului de pahare pe care vor să le cumpere de la Ikea, din cauza temperaturii din cameră, se învinovățesc reciproc, în mod ridicol, se încarcă unul pe celălalt cu așteptări fantastice și ajung la frustrări, se judecă prin prisma unor experiențe trecute, punând astfel între paranteze prezentul, sunt convinși că e musai ca celălalt să îi înțeleagă oricând, oricum. Fleacuri, gâlceve sau probleme majore (cum ar fi infidelitatea) care îi duc la terapie de cuplu – de toate se întâmplă în iubire. Însă toate sunt depășite învățând să iubim, cu atât mai mult cu cât, constată autorul la un moment dat, în dragoste căutăm mai degrabă familiaritatea decât fericirea.
Ce se întâmplă în iubire e o carte stenică, ce propune o contemplare detașată și deloc convențională a iubirii, interpretările inteligente ale autorului oferindu-i cititorului plăcerea unei înțelegeri profunde, cu mult dincolo de clișee, asupra dinamicii relațiilor de iubire.
„Iubirea atinge apogeul în clipele când se dovedește că persoana iubită înțelege, mai limpede decât au fost vreodată capabili ceilalți, ba poate chiar și noi înșine, acele părți din noi care sunt haotice, stânjenitoare și rușinoase.”
„Îmbufnatul simte nevoia disperată de a-l face pe celălalt să înțeleagă și, cu toate astea, rămâne ferm pe poziții și nu-l ajută absolut deloc. Însăși dorința de-a explica formează nucleul jignirii: dacă partenerul are nevoie de o explicație, este limpede că nu e vrednic(ă) de mine. Ar trebui să adăugăm că este un privilegiu să fii destinatarul unei îmbufnări: asta înseamnă că persoana cealaltă ne respectă și se încrede suficient în noi ca să presupună că-i înțelegem durerea nerostită. Este unul dintre cele mai stranii daruri ale iubirii.”
„Ascultătorii buni sunt la fel de rari și de importanți cum sunt comunicatorii buni. […] Ascultătorii buni nu se agită din cauza haosului pe care ar putea să-l creeze ceilalți în mințile lor pentru o vreme; au mai fost în asemenea situații și știu că, în cele din urmă, toate pot fi puse la locul cuvenit.”
„Nu e nevoie să fim constant rezonabili ca să avem relații bune; lucrul pe care trebuie să-l stăpânim este capacitatea de-a recunoaște uneori cu detașare că se poate ca, din anumite puncte de vedere, să fim întru câtva nebuni.”
Alain de Botton, Ce se întâmplă în iubire, traducere de Radu Paraschivescu, Humanitas Fiction, 2017
https://www.bookaholic.ro/si-iubirea-se-invata-alain-de-botton-ce-se-intampla-in-iubire.html
https://cristianrusublog.wordpress.com/2016/07/21/recenzie-eseuri-de-indragostit-de-alain-de-botton/
vineri, 12 aprilie 2024
Mulțumiri
Volum colectiv,
Editura Măiastra,
2012
Am fost invitat azi la o lansare de carte. Un prieten,
scriitor și patron al artelor aici, în sudul insulei, belgian de origine, își
lansează azi o nouă carte... Și, uite așa, mi-am amintit că nu i-am mulțumit
niciodată cum se cuvine persoanei care mi-a acordat atât de mult credit și față
de care nu m-am ținut de promisiunea de a scrie mai mult în continuare, la fel
cum nu am reușit niciodată să conving una dintre muze că a fost sursa de
inspirație... Ar fi trebuit să fiu mai puternic decât șoaptelor răutăcioase
atunci... Dar le mulțumesc acum încă odată! Mulțumesc Elisabeta Gilcescu!
Să mă ierți, Maria Nistor
pentru "tag"... Iar prietenilor mei, dacă găsiți pe undeva volumul
acesta, știți ce trebuie să faceți...