Apele purificatoare vin din adâncuri, de acolo, de unde s-au trezit bucuriile şi împlinirile, parcă toate lipite pe pereţii sufletului… E destul să închizi ochii, ca să te înalţi printre aceste bucurii ale tale, pe care nimeni nu ţi le va putea lua vreodată… Ochii, apăsaţi de efortul pleoapelor, chiar dacă dor, dar e durerea dulce pentru că au izbutit să se înalţe deasupra timpului… Scrieţi şi voi… Nu treceţi nepăsători… Orice gând este suflet pentru alt suflet…
Eli Gîlcescu
mă scurg nisip prin strâmtorile vremii doare secunda care ne desparte aceea în care timpul tău cuprinde mii de infinituri în care nu mă regăsesc
nu-ţi fie teamă n-am să plec nu încă mai este poezie în mine respiraţii sacadate printre cuvinte plouă mărunt multă linişte în tăcere se nasc stihuri renasc suflete și gând curat
nesomnul îşi aleargă genele spre partea cu semne a unei dimineţi descheiate la cămaşă să apară ziua rebelă cu poalele-n cap, înflorită-n trup cu sămânţă de paşi întorşi în freamătul timpului
cu umerii goi ea aleargă spre o singură îmbrăţişare, locul acela unde liniştea a deschis o imensă uşă lângă care femeia cu glezna ruptă nu mai plânge
Poet de ești, te- nalți în zbor Spre nouri îți trimiți un dor Ai gândurile un tezaur Tu, poeziei, îi ești faur Împărătești, iar versu-ți dulce Într-un regat lumina o aduce Ești verbul îmbrăcat în aur Cernut din lună ca un abur.
Să-ţi simt freamătul trupului la focul vieţii şi de blândeţe într-un univers de gânduri să încerc un alt loc, unde nu pot să tac pe o dungă de cer prea risipită-n adâncul mişcat al inimii.
Visa-voi, doamnă, şi-n sicriu, iubindu-ne într-una, pradă lângă pradă din frumuseţea ochilor tăi verzi zvâcnind în aorte de timp pe dinafară…
îmi strecor degetele pe sub orizont să laud prin versuri iubirea într-un strigăt prelung cărora trebuie sa le zâmbesc susur molcom de izvoare ca un îndrăgostit pentru a avea grijă de mine pe nisipurile suferinţelor,
s-aud cum vântul cântă la chitara gândurilor mângăieri, săruturi, şoapte, să nu uit să trăiesc şi zbor departe, pe culmile gândului-ginere cu răsuflul ce se-nalţă până la atingere în chinul pleoapei fierbinte, sinceră, curată, de-a lungul şi de-a latul acestor mari iubiri şi îmi port mereu povara când lângă tine ochii mei de dragoste sclipesc.
Colaj realizat din toti autorii(29 membrii) antologiei in ordinea aparitiei lor in carte cu câte un vers (încercând să păstrez forma, timpul şi semnele de punctuaţie, doar 2 autori sunt cu 2 versuri).
Plouă pământul, cu dor, înspre stele, Stropii mă poartă în abur de vis, Calea Lactee, cu zâne şi iele, Strigă galopul de mire, proscris.
Rouă şi brumă de tâmple-n rugină Cheamă salvarea, să vină pe cal. Fruntea-i aprinsă-n copila-regină Lasă o filă să curgă pe val.
Nouă fuşteie mai sunt pân-la vise, Steaua zâmbeşte-n busolă ghiduş, Zeul se-ndură, cu pleoapele-nchise Tace şi palma şi-o face căuş..
Perna se rupe şi fulgi de-aşteptare Vise aruncă, în muguri de brad, Vinul de poame-n butoaie, prin soare, Curge pe mirii ascunşi întrun sad. Viorel Gongu
Iubito, aici în oraş nu mai poţi avea o stare poetică, dă o ploaie de cărămizi ori un jeep peste tine, dezmeticindu-te din năuceala poemului trăit azi-dimineaţă când semnai condica de prezenţă şi constatai efectul cafelei asupra directorului ajuns iar primul.
Iubito, în oraşul ăsta, conştient mi-am tocit dantura ronţăindu-i zaharicalele din poezie dimineaţa pe nemâncate, printre autobuze, limuzine, curviştine, genţi "louis vutton made-nceaina" şi pungi de nailon ce se întind ca abuzul şi paradisul politicienilor care nu vor citi acest poem.
Aici în oraş dacă stai seara într-o intersecţie aşteptând să iei numărul reginei albe cu bubă-n cap ce n-acordă prioritate pietonilor, ai să vezi între blocuri vânzatorii golurilor de aer în cornete de ziar, unde era scrisă odiseea ţăranilor veniţi să transpire urban.
Din intersecţia oraşului poţi vedea hoţii trandafirilor, la care n-au pus petale şi multe răsaduri cu ceapă pentru somnul copiilor noştri născuţi dintr-un obicei vechi şi neuitat.
Iubito,în oraşul ăsta celebru prin anonimatul meu, am procreat şi-o ducem conjugal, motiv determinant să-ţi mai presar candoarea cu polen de crin şi dulceaţa prezentului poem.
stihurile secundei ce ne desparte
RăspundețiȘtergeremă scurg nisip
prin strâmtorile vremii
doare secunda
care ne desparte
aceea în care
timpul tău
cuprinde mii de infinituri
în care nu mă regăsesc
nu-ţi fie teamă
n-am să plec
nu încă
mai este poezie
în mine
respiraţii sacadate
printre cuvinte
plouă mărunt
multă linişte
în tăcere
se nasc stihuri
renasc suflete
și gând curat
Cătălina Munteanu
Notiţe de seară bună
RăspundețiȘtergerenesomnul îşi aleargă genele
spre partea cu semne
a unei dimineţi
descheiate la cămaşă
să apară ziua rebelă
cu poalele-n cap,
înflorită-n trup cu sămânţă
de paşi întorşi
în freamătul timpului
cu umerii goi
ea aleargă
spre o singură îmbrăţişare,
locul acela unde liniştea
a deschis o imensă uşă
lângă care
femeia cu glezna ruptă
nu mai plânge
se deprinde cu uitarea.
Daniela Toma
de ești poet
RăspundețiȘtergerePoet de ești, te- nalți în zbor
Spre nouri îți trimiți un dor
Ai gândurile un tezaur
Tu, poeziei, îi ești faur
Împărătești, iar versu-ți dulce
Într-un regat lumina o aduce
Ești verbul îmbrăcat în aur
Cernut din lună ca un abur.
OANA Berdilă
Semne de punctuaţie
RăspundețiȘtergereTu, un punct.
Sfârşitul unei comunicari
al unei poveşti,
al unui gând,
al unui vers,
al unei vieţi.
Eu, o virgulă.
Continuarea comunicării
poveştii,
gândului,
visului,
vieţii.
Eu şi tu,
punct şi virgulă.
eu mă pliez pe tine,
tu eşti ochiul meu magic,
eu sprânceana ta.
tu corpul,
eu coada cometei.
Final în această viaţă,
continuare în următoarea.
Două semne de punctuaţie
urmate de o pauză
şi o altă viaţă...
Carmen Popescu
POEZIA IUBIRII
RăspundețiȘtergereSă-ţi simt freamătul trupului
la focul vieţii
şi de blândeţe
într-un univers de gânduri
să încerc un alt loc, unde nu pot să tac
pe o dungă de cer
prea risipită-n
adâncul mişcat al inimii.
Visa-voi, doamnă, şi-n sicriu,
iubindu-ne într-una, pradă lângă pradă
din frumuseţea ochilor tăi verzi
zvâcnind în aorte de timp
pe dinafară…
îmi strecor degetele pe sub orizont
să laud prin versuri iubirea
într-un strigăt prelung
cărora trebuie sa le zâmbesc
susur molcom de izvoare
ca un îndrăgostit
pentru a avea grijă de mine
pe nisipurile suferinţelor,
s-aud cum vântul cântă la chitara gândurilor
mângăieri, săruturi, şoapte,
să nu uit să trăiesc
şi zbor departe, pe culmile gândului-ginere
cu răsuflul ce se-nalţă până la atingere
în chinul pleoapei
fierbinte, sinceră, curată,
de-a lungul şi de-a latul acestor mari iubiri
şi îmi port mereu povara
când lângă tine ochii mei de dragoste sclipesc.
Colaj realizat din toti autorii(29 membrii) antologiei in ordinea aparitiei lor in carte cu câte un vers (încercând să păstrez forma, timpul şi semnele de punctuaţie, doar 2 autori sunt cu 2 versuri).
Bibliografie- Poezia iubirii- Arta conversatiei, ed. Maiastra, Tg. Jiu, 2012
Marius Iulian Zinca
Iubirea
RăspundețiȘtergereÎţi sunt departe şi îţi sunt aproape,
Îţi sunt străină şi îţi sunt iubită
Şi-n nebunia lumii nu încape
Un cer de foc şi-o inimă rănită.
Meschine gânduri vor să ne doboare
Scălâmbă iarnă ne îngheaţă-n vene.
Iubirea noastră-i între cer şi mare
Şi n-are cum să moară, nu te teme!
Eu nu mă sting în nopţi de necuvinte
Nu-ţi fie frică de micimea lumii!
O trecere se numără-n morminte,
Iar la lumina lunii plâng nebunii.
Vremelnici clovni în păcile-aparente,
Religii ce se bat să ne încapă
Trenuri de ploi în gări de gând prezente
Şi-o nemurire ce-a intrat la apă.
Nu-ţi fie teamă de căderea nopţii!
Iubirea este şi va fi lumină.
În ierni de noi ce simt aripa morţii
Iubirea-i primăvara ce-o să vină.
Florina Cojocaru
De: Florina Sanda Cojocaru
Sad
RăspundețiȘtergerePlouă pământul, cu dor, înspre stele,
Stropii mă poartă în abur de vis,
Calea Lactee, cu zâne şi iele,
Strigă galopul de mire, proscris.
Rouă şi brumă de tâmple-n rugină
Cheamă salvarea, să vină pe cal.
Fruntea-i aprinsă-n copila-regină
Lasă o filă să curgă pe val.
Nouă fuşteie mai sunt pân-la vise,
Steaua zâmbeşte-n busolă ghiduş,
Zeul se-ndură, cu pleoapele-nchise
Tace şi palma şi-o face căuş..
Perna se rupe şi fulgi de-aşteptare
Vise aruncă, în muguri de brad,
Vinul de poame-n butoaie, prin soare,
Curge pe mirii ascunşi întrun sad.
Viorel Gongu
Nu doar aripile înalță
RăspundețiȘtergerecu ochii închiși așez cuvinte
ca un copil cu pistrui
care tot mai sărac
scrie fericirea de mână
într-o zi cineva o să mă caute
printre oameni care m-au vrut
ei îmi vor cunoaște urma
ca pe-un trecut din prezentul lor
Celestin antal
ORAŞUL ŞI CANDOAREA POLENULUI DE CRIN
RăspundețiȘtergereIubito, aici în oraş
nu mai poţi avea o stare poetică,
dă o ploaie de cărămizi ori un jeep
peste tine, dezmeticindu-te din năuceala
poemului trăit azi-dimineaţă
când semnai condica de prezenţă
şi constatai efectul cafelei
asupra directorului ajuns iar primul.
Iubito, în oraşul ăsta,
conştient mi-am tocit dantura
ronţăindu-i zaharicalele din poezie
dimineaţa pe nemâncate, printre
autobuze, limuzine, curviştine,
genţi "louis vutton made-nceaina"
şi pungi de nailon ce se întind
ca abuzul şi paradisul politicienilor
care nu vor citi acest poem.
Aici în oraş
dacă stai seara într-o intersecţie
aşteptând să iei numărul
reginei albe cu bubă-n cap
ce n-acordă prioritate pietonilor,
ai să vezi între blocuri
vânzatorii golurilor de aer
în cornete de ziar, unde era scrisă
odiseea ţăranilor veniţi să transpire urban.
Din intersecţia oraşului poţi vedea
hoţii trandafirilor, la care n-au pus petale
şi multe răsaduri cu ceapă
pentru somnul copiilor noştri
născuţi dintr-un obicei vechi şi neuitat.
Iubito,în oraşul ăsta
celebru prin anonimatul meu,
am procreat şi-o ducem conjugal,
motiv determinant să-ţi mai presar
candoarea cu polen de crin
şi dulceaţa prezentului poem.
Nicu MURGĂŞANU