QUO VADIS

Când dai cu sapa în pământ,
Gemând Pământul, îţi răspunde;
Când drumul apei îl opreşti, barând,
Gemând, şi Apa îţi răspunde;
Iar când văzduhul, cu săgeţi, străpungi
Şi-l legi cu fulgere şi chingi,
Văzduhul îţi răspunde.

Poame de pământ,
Vise de lumină,
Clipe alergând:
Toate vor să prindă binele,
Amăgindu-mă.
Iar eu, trezindu-mă
Înţelepţit, mă agăţ,
Cu ultimile puteri,
de Simplitate.

Ce-i făcut de Creator,
E bun făcut. Şi alerg bezmetic,
Cu tălpile goale, pe nisipul ud,
Cu respiraţia netăiată,
Urlând spre cer.

2012-03-25

Ionel Creţu

Bună dimineaţa, primăvară!

La vreme de abur,
Ies sânii brazdelor
De sub zăpezi,

ca o ispită,
Iar vântul,

nebunaticul,
Sfâşie iile târzii.
Ca un îndrăgostit,
Ţăranul iese-n câmp
Şi-adulmecă, din larg,

Respiraţia câmpiei,

Adâncă şi egală,
Explodându-i sevele,

sub pământ,
Netezindu-i, cu palmele,

ţărâna,
Ca pe o iubită,
Şi primăvara vine,

de pretutindeni,
Să împodobească

chipul tânăr
Al celei ce va zămisli,

sub lut,
Izvorul sfânt,

al vieţii pe pământ.
Bună dimineaţa, primăvară!
Bună dimineaţa!

2012-03-16

Ionel Creţu