Rondelul admiraţiei

Iubito, tu eşti prea departe
Te-admir cât eşti de frumoasă,
Un bibelou la mine acasă

De voi avea de tine parte.

În lume viaţa de-om împarte
Avem o soartă norocoasă,
Iubito, tu eşti prea departe
Te-admir cât eşti de frumoasă.

De astazi lumea n-are moarte
Dispare umbra întunecoasă,
Şi te sărut ca într-o carte
Cu file galbene şi groasă.

De voi avea de tine parte.

Llelu Nicolae Valareanu

Intru în casa cuvintelor

Era ca o minge!
Intra în poartă,
împinsă de adversari

dar şi de coechipieri.

Era ca o poveste
a omului dirijat...
Se ducea unde-l trimiţi
fără să ştie altceva.
În copălărie mă speria gândul
că trebuie să execut ordinele
copiilor mai mari.
Mă răzvrăteam,
nu făceam nimic fără să-mi placă,
fără să fiu mântru
pentru ce am făcut.

Acum sunt un copil mare
şi-n aceeaşi postură
mă interesează lucrurile plăcute,
ce se ţin de mine ca o umbră.
Îmi urcă pe umeri,
o port până la poarta ta,
îmi calc peste îndărătnicie
şi intru-n casa cuvintelor
şoptite,
neauzite de nimeni,
mă strecor sub piele...

Llelu Nicolae Valareanu

Ospăţ cu îngeri

După ultimul suflet al iernii
bucuria vindecă,

... voci de durere în oase se spală
case cu duhuri neauzite
pocnetul clipei în noapte-l aruncă.

Mi se urcă pe piept o livadă înflorită!
unde îngerii-şi botează copiii,
în ochi de pădure
şi nu s-au mai dus
la trei izvoare care se întâlnesc...

Au rămas într-un colţ de umbră
să-şi serbeze ospăţul.

Se potrivesc în gânduri
lângă un copac necunoscut
despre care spun
că aduce noroc.

2012-03-21

Llelu Nicolae Valareanu

Când sferele se ating

Era... pe când se curbau nopţile
din cauza înălţimii cerului.

Fura contur spirala în cochilia cosmică
ce se ridică liberă,
lăsând în urmă melcul -

când sferele se ating
(Se înghesuie stelele pe Calea Laptelui!).

Muşcând
cu muşcături din cuvânt,
printre dinţii de piatră
urma să treacă râul,

cald sângerând în cântec,
până-n adâncul mişcat al inimii,
unde se nasc poeme sonore.

Llelu Nicolae Valareanu

Pe o dungă de cer

Săpaţi în crudul adevăr
o groapă adâncă
cât un infinit !

N-o umpleţi cu nimic,
lăsaţi în ea teama,

sfârşitul să-mi vină
pe o dungă de cer.

Din pivniţele monarhice,
veniţi cu ultimul vin,
negru şi gros.

Lângă cruce
pune-ţi un brad argintiu,

cu acele lungi
să-mi spintece cerul.

Llelu Nicolae Valareanu