Îndoială

Pagina albă,

frânturi de gând împrăştiat;

cuvintele au plecat la plimbare,

rima s-a dus la culcare,

iar versul s-a pierdut in uitare.

Stăteam în aşteptarea

unui semn din depărtare;

plecam urechea

la susurul blând al izvorului,

cititorul gândului.

Meditează, se gândeste

şi-n tăcere, împleteste,

fir de lină poezie;

şi în şoaptă îmi grăieşte:

„Strop de poezie, picur de magie”.

Antonella Mocanu

Tăcerile

Tăcerile, ce ne mângâie
tandru cu a lor aripă,
se pierd în vâltoarea gândului,
în albastrul infinitului.

Tăcerile, prietene dragi
ale singurătăţii,
păstrează în memoria lor
candoarea viselor.

Fidelele tăceri,
păstrătoarele secretelor,
stau mereu de veghe la
poarta amintirilor.

Tot ele tăcerile îmbracă
glasul cuvintelor,
şoptindu-ne să păstrăm
neatinsă, nepreţuita… tăcere.

Antoanella Mocanu
2012-03-12

Zădărnicie

 Ieşit,
Din adâncul întunecos al nopţii,
Se odihnea în lumina palidă,

Contempla nemărginirea,
Diseca profunzimea gândului,
Măsura a lui viteză
Ce face ocolul pământului,
Privea înlăuntrul său,
Văzandu-şi viaţa toată,
Derulându-i-se in fată,
Vedea frumosul vieţii,
şi a lui deşertăciune,
Cumplita zădărnicie.
Alungă cuvintele-n pustie,
Fară nici o melancolie.

Rămăs singur în lumină,
Se bucura de puţină tihnă……

Antonella Mocanu
2012-03-25

Agitaţie de toamnă

Pe cărări pustii de toamnă
îmi plimbăm, usor paşii
suflul vântului legana

braţele goale ale copacilor
ce se lăsau până la pământ
ca să primească binecuvântare cerului
care picura din înalturile lui
ploaie fină de mătase
ţesută de norii grei de plumb.

Ca stihiile lumii veneau de departe
vuiete de furtună,
deodată totul se întunecă ,
venind în rafale ploaia se înteţea
frunzele moarte erau purtate
până la cer de vântul ce înnebunea
şi mătura totul în calea sa
strigătul salbatic al vântului
făcea natura să se cutremure

Copacii gemeau de durere
şi aşteptau în tăcere,
aşteptau în tăcere ca totul sa se oprească
şi fiara să nu se mai zvârcolească
într-un răstimp vântul se domolea
calmând agitaţia întregului
stropii ploii încetineau
iar norii se depărtau
lasând loc soarelui
să mângâie natura speriată

Antonella Mocanu
12.02.2012

Depărtările

Depărtările mă cheamă
cu glasul lor de ecou
mă cheamă să mă alatur

zării albastre
pline de stele şi de
raze de soare

Depărtările mă strigă,
iar timpul se opreşte în loc
pentru a păstra intacte gândurile
şi îngerii văzduhului
stau strajă la
poarta amintirilor

Depărtările mă aşteaptă
pe potecile lor infinite
unde se întâlnesc speranţele
iar cupa eterninăţii
picură un strop
de nemurire şi de fericire....

în vieţile noastre



Antonella Mocanu
12.02.2012

Adiere de primăvară

Văl de aburi argintii
Scaldă nemărginita zare,
Vin din depărtare,
Să îşi cearnă fina ploaie,
A sclipirilor de diamant,
Peste catifeaua florilor,
De pe ramul arborilor.

Adierea vântului răspândeste
Parfumul florilor de mai,
Razele soarelui lucesc,
Şi fac să cânte voios rândunelele,
Lungi triluri melodioase
Fac să-şi întindă aripele,
În lumina caldă a primăverii.

Antonella Mocanu
24.03.2012

Şi dacă

Asteptam in tăcere un semn de la tine
Care să-mi spună că eşti bine
Să-mi spună că exişti
... Mă întrebam adesea cum oare ai să fi
Ce chip oare ai să porţi ?
Un chip celest de astru sau unul muritor.

Si dacă, dacă ai să vii,
Ce oare-ai să aduci cu tine ?
Razele calde de soare
De lumină şi culoare,
Mireasma îmbietoare a florilor,
Ai reuşi să-mi înţelegi universul ?

Dacă nu, pentru ce ai veni ?
I-as spune dragostei să plece de la mine
Să plece departe şi să nu se mai întoarcă
şi vom bea amândoi din cupa destinului
Veninul amar al urii
Ce ne-ar otrăvi sufletele

I-as spune Iluziei :
-pleacă departe si numai reveni
Să-mi torni in ureche
Picuri de amor si de durere
Picură in altă parte
Minciunile tale înveninate

Si ea plecata pe drumul ei de rugină
Lasându-mă in tihnă.

Antonella Mocanu
13.03.2012

Cubul de cristal

Reflectele cubului de cristal
cu mii de întunecate faţete dar,
şi mii de luminoase imagini
se uneau într-o corolă de culoare
ce se revărsa în cascade,
urmandu-si drumul spre
imensa marea a uitării.

Suspendat intre
cer si pămant
vechiul ceas al timpului
rămăsese inert dar
ochiul său interior veghea
şi împletea povestea
unei târzii amintiri .

12.02.2012
Antonella Mocanu

Primăvara

Raze calde de soare,
Susur malcom de izvoare,
Pulbere fina de stele,
... Pe rosii lalele,
Parfumul ametitor al narciselor
De pe geana zorilor.

Primavara, a adus cu ea,
Culeasa de pe-o stea,
Strop de calda poezie,
Cantece si veselie,
Nesfarsite carduri de cocoare,
De prin lume calatoare.

Si tot ea ne daruieste,
Firul ierbii care creste,
Ea, a inflorit natura,
Si ne-a preschimbat faptura
Si de pe aripa vantului,
Face ocolul pamantului…

21.03.2012
Antonella Mocanu