Agitaţie de toamnă

Pe cărări pustii de toamnă
îmi plimbăm, usor paşii
suflul vântului legana

braţele goale ale copacilor
ce se lăsau până la pământ
ca să primească binecuvântare cerului
care picura din înalturile lui
ploaie fină de mătase
ţesută de norii grei de plumb.

Ca stihiile lumii veneau de departe
vuiete de furtună,
deodată totul se întunecă ,
venind în rafale ploaia se înteţea
frunzele moarte erau purtate
până la cer de vântul ce înnebunea
şi mătura totul în calea sa
strigătul salbatic al vântului
făcea natura să se cutremure

Copacii gemeau de durere
şi aşteptau în tăcere,
aşteptau în tăcere ca totul sa se oprească
şi fiara să nu se mai zvârcolească
într-un răstimp vântul se domolea
calmând agitaţia întregului
stropii ploii încetineau
iar norii se depărtau
lasând loc soarelui
să mângâie natura speriată

Antonella Mocanu
12.02.2012