Tăcerile

Tăcerile, ce ne mângâie
tandru cu a lor aripă,
se pierd în vâltoarea gândului,
în albastrul infinitului.

Tăcerile, prietene dragi
ale singurătăţii,
păstrează în memoria lor
candoarea viselor.

Fidelele tăceri,
păstrătoarele secretelor,
stau mereu de veghe la
poarta amintirilor.

Tot ele tăcerile îmbracă
glasul cuvintelor,
şoptindu-ne să păstrăm
neatinsă, nepreţuita… tăcere.

Antoanella Mocanu
2012-03-12