Primăvara mă iubeşte

Îmi spăl pleoapele în ploaie,

Mă strecor până-n odaie,

Să nu-mi simtă-nvolburarea,

Nici pământul şi nici marea,

Când petrec pe întuneric,

Aninând un gând feeric,

Chiar în trupu-mi de femeie,

Sfidând goliciunea nopţii;

Am deschis ecoul sorţii,

Să fie semn şi călăuză

Şi iată, a intrat o muză

A iubirii, şi-mi şopteşte:

– Primăvara te iubeşte!

Eli Gîlcescu

2012-02-22

Primăvara

A ieşit la lumină

bucuria

în palmă să-i curgă,

doar tăcerea-i aceeaşi

sau poate şi-a lepădat

haina cea groasă

în dosul ei,

cearcăne, riduri

într-un poem cât o primăvară.

Eli Gîlcescu

2012-03-12