Îmi spăl pleoapele în ploaie,
Mă strecor până-n odaie,
Să nu-mi simtă-nvolburarea,
Nici pământul şi nici marea,
Când petrec pe întuneric,
Aninând un gând feeric,
Chiar în trupu-mi de femeie,
Sfidând goliciunea nopţii;
Am deschis ecoul sorţii,
Să fie semn şi călăuză
Şi iată, a intrat o muză
A iubirii, şi-mi şopteşte:
– Primăvara te iubeşte!
Eli Gîlcescu
2012-02-22
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu