În felul lui – Un alt început

  Spuneam, şi ieri, şi azi, o spun că Marius Iulian Zinca nu seamănă cu altul;

   că are un stil personal care-l consacră – stilul zincanian;

   că manifestă o sensibilitate unică faţă de propriile stări, înmănuncheate în adevărate monografii de suflet;

   că stările lui devin realităţi obiective, nespovedindu-se;

   că este mereu întors asupra sufletului, emanând stări vii, ca viaţa, brodând senzaţii;

   că nu se poate imita, nici măcar meşteşugul compoziţiei;

   că are propria stare cu care face concurenţă vieţii reale…

De aici – dilema: care va câştiga?

   Se pare că ultima, pentru că titlul ne conduce înspre acolo…

   Pe cât de atent şi matematic la nuanţele vieţii sufleteşti, survolând prin mintea tulburată, bâlbâieli fără rost, gesturi negândite şi teatrale, impresia fricii, iluzii, murmur, căutări, încăpăţânare, tăceri târşite şi panoramate, transformare, repatriere, iluzii, confuzii, resemnare – pe atât de generos, excesiv de generos faţă de cele exterioare, mereu, „ascunzând, la margine de gânduri, pe glezna vremii, o urmă de sărut”, o îmbrăţişare, o iubire...

  Este unic prin limpezirea sentimentelor, restabilindu-se, devenind propriul stăpân,

„într-o cursă disperată

pe distanţele ce se şterg

pe măsură ce se confunda

cu infinitul.”

  Şi în aceste momente de Lumină, ajunge să pună punct şi s-o ia de la capăt, (a)mestecând tot cuvinte, dar mai aproape de oameni, având „chef” să ne „facă ştrengăreşte cu ochiul”.

De mâine – „Speranţa în care trecutul, prezentul slujesc împrejurări ale minţii sugestive într-o cadenţă perfectă -  viitorul.”

De mâine – Un alt început

Eli Gîlcescu