MARIUS IULIAN ZINCA – UN ALT ÎNCEPUT

MARIUS IULIAN ZINCA - UN ALT ÎNCEPUT

 În momentele de extaz,
de înflăcărări nestăvilite,
de tăceri grăitoare
cu cerul încărcat de nori

şi vântul ce şuiera prin trecători,
cu soarele ce-şi pierduse din putere,

cu ochii deschişi în gol
abia mişcând buzele
pe un scaun alungit
şi cu spătarul aplecat

cu faţa sumeţită
şi-o aparentă blândeţe

se ajuta să-şi uite gândurile… 

    Fiecare carte poartă o parte din sufletul tău. Acolo, te vei regăsi peste ani şi s-ar putea să fii bucuros de ce găseşti. Există o carte de suflet şi o poezie care ţi-au deschis sentimentul de mândrie, făcând din tine eroul tău?

    Marius: Am mai spus-o de multe ori, nu ştiu şi, de fiecare dată, îmi spun că o să fiu pregătit pentru această posibilă viitoare întrebare, dar…, nu. Fiecare dintre cărţi şi manuscrise îşi au momentul său de glorie, să-i zic aşa, în sufletul meu; de fiecare mă leagă ceva anume, special şi cum am mai zis, o zic din nou, cartea mea de suflet şi… cea mai bună, evident, va fi cea nescrisă încă.  Există  „Un alt început”  care până la o eventuală nouă apariţie, poartă şi va purta… sufletul meu de acum..

 Strigăte de bucurie

Zgâlţâit cu putere
într-o învălmăşeală de gânduri
ce se ciocneau unul de altul
cu inima chinuită,

se descoperea mai bolnav de dragoste
cu ochii adânciţi ce-şi pierd lacrimile

făcând să i se rostogolească
vorbele din gură,

înaintând la lumina felinarului
din închipuirea minţii sale simple,
cufundat în serenitatea cărunţiei sale,
sfredelind cu ochii

în stare să fixeze fără o expresie
noaptea ce nu era vântoasă,

nu intra cu aer umed şi îngheţat
să aprindă mintea care de dimineaţă aţipise.

Izbucnea în strigăte de bucurie…

Marius Zinca

 Şi strigăte de bucurie,
ce se desprind din trupul firav,
după asediul iubirii,
şi lacrimile,
şi vorbele sunt acordate,
la timpul prezent,
după ce au scârţâit
ore îndelungi,
pe loc părăsit;
iar strigăte de bucurie,
atingând vioara,
în armonia ei,
îţi promiteau
un alt început,
făcând să se rostogolească
oda divină,
pe strunele ei…

 Eli Gîlcescu

    În ce te priveşte, te cunosc şi ştiu că felul tău special de a fi şi a gândi, mândria cu care păşeşti în viaţă, chiar şi târâş-grăpiş, nu îţi ştirbesc din virtuţile alese cu care ai fost înzestrat, pe care le-ai cultivat în timp şi care îţi dau o strălucire aparte. Demnitatea ta de om nu se lasă călcată în picioare. Poetul Marius Iulian Zinca are vreo slăbiciune? Care ar fi aceea?

    Marius: Cu ce cuvinte mă împovărezi, Eli. Îmi pui atâtea calităţi, abilităţi în spinare, că mi-e teamă că nu le voi putea duce; iar în ceea ce priveşte slăbiciunea, nu cred să existe om să nu aibă măcar una. A mea e FRUMOSUL din tot şi toate. Am învăţat, de ceva vreme, să văd doar partea plină a paharului, din orice, deci… FRUMOSUL.

 Şir neîntrerupt

Ţinea mâinile înainte

printre strigăte şi zgomote

din timpurile ce nu s-au copt

în zâmbetul palid

care strângea buzele

în piatra timpanului

înţepenit pe măsură

ce se grăbeau

imprecise, umbre printre umbre,

păreau să se întrupeze din ceaţa

ca o pătură lăptoasă

într-un şir neîntrerupt.

Marius Zinca

 E şirul de clipe timide, ce vin
din resturi de umbre plângând,
din zbucium ascuns şi abrupt,
cu alt zâmbet şi cu alt destin
ascunse în trupul lăptos, dar întrupat,
hrănite cu acorduri ce vin din adânc,
auzite în şoapta unui alt început,
de această dată, neîntrerupt…

Eli Gîlcescu

 Vorbind, tăcând

Cu chipul încordat de spaimă,

clar în gândire,

căuta să-şi dea seama pe unde merge…

Vorbea tăcând

cu un zâmbet cu aer complice

printr-o intuiţie neaşteptată,

cu sângele

ce îi curgea din toate rănile,

pierdut în divagaţii melancolice

aidoma desfrâului din suflet

când ciclul neîncetat al astrelor

s-a oprit.

Marius Zinca

Ce sunet trist, apăsător,

complice cu cel, ce-n vene,

se vroia supremul arzător;

o clipă, melancolic,

pierdut în al desfrâului păcat,

s-a oprit,

a-ngenuncheat

şi s-a rugat...

Eli Gîlcescu

 Mugete de voci

Înflăcărat în gest

a străbătut cu pas grăbit

într-un fel încurcat,

flacăra

ce scotea la iveală întunericul

tulburat cu disperarea

să găsească un cuvânt

care apăsa pe ochiul lui

ca două găuri negre

umflându-i obrajii,

lăsându-i răsuflarea

să iasă prin buzele strânse…

Mugete de voci se aud.

Marius Zinca
                                                              Printre paşii grăbiţi,

îndepărtaţi în noapte,

se desprind, din trup,

umile cuvinte:

căci buzele strânse

suspină

durerile fără nume,

fără glas;

doar muget...

Eli Gîlcescu

 Sufletul

Nu înceta

să întrebe întunericul

cufundat pe trei sferturi în umbra

din ultima parte a nopţii

cu tâmplele scobite,

într-un calm deplin

ca-ntr-o alegorie a duratei eterne

pe linia aceea profundă şi continuă…

Viaţa,

cum sufletul se sfâşia

convingător în glas

să-şi exprime

bucuria,

durerea,

dragostea…

Marius Zinca

Printre umbrele unei şoapte,
printre tâmplele scobite ale nopţii,
răsuna, în regăsirea bucuriei,
armonia sfertului de viaţă,
pierdut în jocul sălbatic
al bucuriei şi iubirii,
nefiind pierdut în umbre,
ci zâmbind, cu durere,
la auzul unui alt început...

      Fii tu însuţi, bucură-te de fiecare clipă, pe care s-o trăieşti intens, cu gândul la cei dragi. Păstrează-ţi identitatea şi calcă, cu mai multă hotărâre, în cealaltă jumătate a vieţii, spre care te vei îndrepta.

Eli Gîlcescu