ECATERINA ŞERBAN - Ruga ei

Nynna Vizireanu

                        

         Dă-mi Doamne, puterea de a ierta!

          Dă-mi Doamne, mai multă suferință,

          Să nu mă rușinez

          Când cad în umilință!

          Dă-mi Doamne, puterea

          Să pot ține echilibrul

          Acestui material perisabil...

          Să ies din menghina de gânduri

          A unui viu, în deplorabil,

          Ce dăinuiește, printre rânduri.

          Să nu mă atașez vreodat'

          De tot ce-i omenesc, aiurea,

          Și în materie sudat...

          Să las curată a inimii-ncăpere,

          Unde iubirea o să crească,

          Simţindu-i dulcea mângâiere,

          A celei fără de condiţionare.

          Să pot folosi chiar ritul,

          Cel plin de incantaţii.

          Să văd, cu ușurinţă,

          Ale minciunilor striații...

          Doar mă ajută, să te știu,

          Să te cunosc mai bine,

          Să nu fie... prea târziu.

          Din tot ce-i rău, eu să fac bine!