ANTONELLA MOCANU - Un suflet nevăzut

Dragă Eli, eşti o persoană generoasă, atentă cu cei din jurul tău, deschisă. Te implici cu tot sufletul în ceea ce realizezi şi ai întotdeauna un cuvânt bun pentru noi toţi. Ce primează, pentru tine în contactul uman, ce păstrezi tu de la cei care te înconjoară (suflete văzute sau nevăzute)?

 

Ce frumoasă este întrebarea ta, Antonella. Parcă ai vrea să pătrunzi în grădina mea ascunsă şi să vezi dacă te regăseşti şi tu floare firavă, îmbobocită, dar atât de dornică de a se deschide tuturor. Îmi plac oamenii naturali, mirosul lor natural, felul lor neprefăcut… Îmi plac oamenii încercănaţi de nesomnul iubirii; îmi plac oamenii care zâmbesc; îmi plac oamenii care se fâstâcesc, ca nişte copii, care roşesc şi li se umezesc ochii, în care pot citi bucuria revederii; îmi plac oamenii care se lasă citiţi, care poartă totul cu ei, simţindu-le sufletul curat; îmi plac oamenii care ştiu să facă din fiecare loc un altar şi din fiecare clipă o poveste de iubire… Îmi plac oamenii, dar marile necazuri, de la ei au venit, dar îmi plac numai oamenii oameni…

 

Dragă Antonella,

Şi dacă acum, la sfârşit de drum, poate, că la începutul altui proiect, mi-ai pune o ultimă întrebare şi mi-ai cere să aleg între zbaterile febrile, pline de nelinişti şi nădejdi, în care sufletul îşi descarcă rodul mângâietoarelor aduceri aminte, Arta conversaţiei şi o viaţă tihnită şi îmbelşugată, aş răspunde: între Arta conversaţiei şi comorile lumii, aş alege Arta conversaţiei. Numai aici, alături de prieteni, poezie, flori, suflete... Doar aici!

Îţi mulţumesc.

Eli Gîlcescu