Am văzut de la început
de când ne-am intersectat, să spun aşa, că eşti o persoană sensibilă, în al
cărui suflet baletează poezia şi trimite mesaje pline de iubire, scrise pe
vitralii de credinţă... M-ar interesa, cam ce înseamnă pentru tine fericirea?
EG: Întrebarea ta este plină
de farmec, iar chipul în care o formulezi e şi mai încântător; sunt pe cale de
a îndrăgi, necondiţionat, aceste capodopere personale, care se revarsă, în
avalanşă, asupra mea. Mă voi strădui să fiu la înălţimea lor, măcar să
desluşeşti şi metafora mea cea importantă, cea a vieţii…Pot să spun că orice
lucru se cade să fie la locul său şi la timpul său… Că nimic nu este
întâmplător, că există acele necunoscute chemări care ne fac să ne regăsim şi
pătrunzând în tainele sufletelor neliniştite, zbuciumate de caznele
regăsirii...
Fericire – un cuvânt care are
iz de plăcere, de dorinţă, de jertfă, de neînfrânare… Uneori, simt că am
obosit, prea devreme, că urmele palide ale iluziilor tinereţii se resimt… Şi
pentru a încerca o ademenire a fericirii sau a o atrage de partea mea, voi avea
timpul ostil, mult prea lung pentru a înfăptui totul ca la carte… Şi voi spune
doar atât, draga mea prietenă: ca să fiu fericită, trebuie ca ea să mi se dea,
toată; cea mai grea treabă…
Ecaterina Şerban:
Pe tine, te-aş mai
întreba dacă te consideri o persoană împlinită?
EG: Am trăit prin frunzişul
străin, am ascultat mesajele misterioase ale păsărilor nevăzute, ale
prietenilor necunoscuţi… Îmi priveam umbra cum se unduieşte în valuri… Sunt
chemări şi legături care există, fără voinţa noastră şi care ne aduc în starea
de a ne simţi unii lângă alţii, visători, într-o efuziune de gânduri, de
bucurii, de sentimente.
Am stat o clipă
lângă floarea ta dragă;
mi-a zâmbit şi o altfel
de muzică mi-a dăruit…
EG: Trăiesc în lumea care
există şi nu în cea care îmi lipseşte. Sunt un om împlinit. Nu am avut tot ceea
ce am dorit, dar am avut tot ce mi-a trebuit. Şi din fiecare floare, mi-am
făcut altar, din fiecare zi, mi-am zidit o bucurie, eternizând-o într-o
amintire; pe fiecare nouă provocare, am împletit-o în coroniţa iubirii… Draga
mea prietenă, împart cu tine câteva gânduri pe care le voi prinde undeva, în
interviul meu de final… Am primit întrebări, dar şi flori presărate în
cronologia mea…Mă inspiră şi urmele paşilor tăi, ai celorlalţi prieteni… Simt
că îmi daţi curaj şi îmi arătaţi că sunt pe calea cea bună, că nu m-am rătăcit…
Vă mulţumesc.
Mă identific total cu viaţa
mea, cu tot ce mă înconjoară, cu amintirile dragi, cu fiecare primăvară
reînviată, cu bucuriile şi pasiunile mele. Mă identific cu mine. Nimic din ce
îmi aparţine, nu-mi este străin. Totul îmi este cunoscut...
Îţi mulţumesc.
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu