CONSTANTIN CRISTESCU - CULOAREA UNUI VIS

Constantin Cristescu

Puţină lume se mai găseşte, acum, investind în cultură, artă, literatură. Se spune că talentul este ereditar; eu cred că se naşte printre cărţi, acolo unde simţurile încolţesc.

Spre bucuria mea, am norocul de a te întreba, de unde această putere, răbdare şi foame de frumos?

EG: Mereu, am stat cu nasul în cărţi, mereu... zi şi noapte... Mi-am distrus ochii, am învăţat să nu dorm, să nu mă hrănesc, dar trăiam ca să citesc... Fiecare – în felul lui... Eu am fost în serviciul cărţilor, al divinului, al iubirii, al jocului printre cuvinte, care dau farmec şi pun în valoare sufletul omului. Şi aflându-mă într-o intersecţie de gânduri, între două nopţi, una ce merge spre lumină si cealaltă, cu un pas, acolo, poate că în tihna lor, şi gândurile s-au împletit ca să fie unul singur şi un cântec de dor, de frumosul de acasă...

Constantin Cristescu

Ce culoare au visele care dăruiesc iubire?

EG: Poate-i strălucirea gândului

din adierea vântului

sau culoarea frumuseţii,

nu este roz, nici roşie...

este culoarea neamăgirii,

poate că-i cea a nemărginirii

va fi culoarea celui care iubeşte...

dar a mea este tainică...

cu puţin roşu, să nu se deoache visul,

altfel, iubirea va suferi,

cu culori vii, să-i poarte noroc.

să simtă un parfum special,

să se audă un sunet divin.

ceva din culoarea pasiunii şi a puterii,

a visătorului şi a artistului,

a florilor şi a apei, 
a purităţii şi a sincerităţii,
a pământului şi a pădurii,

a fericirii şi speranţei,

până la cea a sfinţeniei.

Şi aşa, visele se îmbogăţesc, cu câte puţin din fiecare virtute, 
cu o paletă largă de culori şi sentimente,

 

bucurându-se de fiecare rază de soare care-i dezmierda sufletul în vii culori…Toate i-au fost alături de-a lungul nopţii, i-au inspirat dragoste şi iubire şi i-au călăuzit paşii pe cărări pline de farmec şi poezie spre multe împliniri, preţuindu-le pe toate ca pe reuşitele de ieri, de azi şi aşteptându-le pe cele de mâine, când, pe paleta inimii, va ieşi culoarea adevărată, culoarea visului frumos...
 

Dragă Constantin,

Şi dacă acum, la sfârşit de drum, poate, că la începutul altui proiect, mi-ai pune o altă întrebare şi mi-ai cere să aleg între zbaterile febrile, pline de nelinişti şi nădejdi, în care sufletul îşi descarcă rodul mângâietoarelor aduceri aminte, Arta conversaţiei şi o viaţă tihnită şi îmbelşugată, aş răspunde: între Arta conversaţiei şi comorile lumii, aş alege Arta conversaţiei. Numai aici, alături de prieteni, poezie, flori, suflete... Doar aici!

Îţi mulţumesc.

Eli Gîlcescu