Între tăceri
e pândă de uitare,
pierzându-mă uşor
în timpul ce cade
dincoace de rouă,
pe-un rug
ce-mi arde
clipele târzii,
urcând
în stâlpi de lună...
Apele purificatoare vin din adâncuri, de acolo, de unde s-au trezit bucuriile şi împlinirile, parcă toate lipite pe pereţii sufletului… E destul să închizi ochii, ca să te înalţi printre aceste bucurii ale tale, pe care nimeni nu ţi le va putea lua vreodată… Ochii, apăsaţi de efortul pleoapelor, chiar dacă dor, dar e durerea dulce pentru că au izbutit să se înalţe deasupra timpului… Scrieţi şi voi… Nu treceţi nepăsători… Orice gând este suflet pentru alt suflet… Eli Gîlcescu
Uitarea! e durere pentru cei ce au capitonat
RăspundețiȘtergerecăsuţa sufletului cu dragoste şi iubire,
dar,...pentru cei ce cuie au bătut fără milă în
simbolul încrederii, dragostei şi dăruire , e bine să-i uităm nu înaint de a-i ierta, căci fără iertare nu ne vom pute purifica de ce este rău în viaţa noastră,,,,,,,Minunată şi mîngîietoare este pînda uitări aşternută pe cola de hîrtie virtuală.
Citit cu mult drag.