E Poezia iubirii – legământul ei spre împlinire…
E Poezia iubirii – frumuseţe şi gingăşie,
strălucind sub roua blândă a dimineţii.
E Poezia iubirii, ale jertfei iubiri,
şi la porţile ei, fără odihnă, fără uitare,
DOAR NOI…
Este Poezia iubirii, înălţată spre lumină…
Eli Gîlcescu
Indiscreta Eli (1)
RăspundețiȘtergereMoto:
“Viitorul si trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe..”
(Mihai Eminescu)
Sufletul „Artei cinversaţiei” („A meritat să evadăm din lumea reală, să fim împreună, să iubim poezia şi iubirea. Suntem mai bogaţi sufleteşte decât ieri, iar mâine va fi un alt moment, pentru alte bucurii şi împliniri. Parcurgem un traseu romantic; când emoţiile ne copleşesc, ne mărturisim poetic, cu aceeaşi sinceritate şi eleganţă.” – E.G.).
Curioasă (vrea să ştie şi ce-a fost şi ce-o să fie). Iubitoare de Brâncuşi („Trebuie să încerci, necontenit, să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe”). Se vede sus (Cred că sunt sus, dacă până la tine, am ajuns… – E.G.). Iubeşte partea, iubeşte infiniţii mici, iubeşte mineritul în vieţile noastre („Viaţa este o călătorie sau mai multe călătorii. Poate fi una scurtă, dar intens trăită, poate fi de agrement; dar şi o călătorie adevărată, plină de riscuri, de compromisuri, de frumuseţi, de iertări şi împăcări. Eşti în plină glorie, răsfăţat de oameni, te afli în această călătorie, în care simţi că eşti alt om”; „Fiecare etapă a vieţii este marcată de bucurii, de renunţări, de împăcări, despărţiri, tristeţi… Nu există o continuare a trăirilor din tinereţe, cu cele de acum. Nici cele de dimineaţă nu mai sunt reluate la asfinţit sau a doua zi… Mereu, ne reinventăm, vrem ceva care să ne depăşească valoarea.”; „Fiecare carte poartă o parte din sufletul tău. Acolo, te vei regăsi peste ani şi s-ar putea să fii bucuros de ce găseşti.” – E.G.).
Admite legea contrariilor, dar şi a concesiilor („Există clipe de fericire, dar şi de deznădejde”; „Iubeşti cu patimă, urăşti cu patimă, dar nu te blochezi în nicio parte; mereu, alegi dragostea, ca o adolescentă care păşeşte, mereu, spre o primăvară a iubirii; mereu, timpul te trimite undeva, ca să recuperezi ce nu ai avut, ce nu ai trăit.” – E.G.).
Obsesivă cu vârstele începutului („care a fost prima meserie care ţi-ai ales-o când erai în clasele mici?” E.G., că atunci nu exista clasa „zero”). Încrezătoare în nou („De cele mai multe ori, noul a avut câştig de cauză în marea majoritate a … înfruntărilor” – E.G.).
(2)
RăspundețiȘtergereAre probleme cu timpul, uneori şi cu spaţiul („Timpul nu stă pe loc, ci se scurge încet-încet, fără să ştii cum, şi când, şi unde… Dar ştii pentru ce… Şi acest simţământ te-a făcut puternic, într-o lume exterioară, care te-a marcat şi te-a urmărit pretutindeni şi de care nu poţi scăpa decât scriind…”; “Există un loc şi un timp pentru fiecare, pe acest pământ. Ne place să preţuim savoarea lor şi să le iubim.”
– E.G.).
Se bazează pe principiul „Minte-mă frumos!” („Cele mai mari minciuni sunt cele pe care le spui femeilor: că sunt frumoase, inteligente, că le iubeşti” – E.G.). Dependentă de curiozităţi, scotocitoare printre amintiri, printre gânduri, prin sufletele celorlalţi.
Vrea colaborarea celor şapte arte (”Artistul plastic şi poetul îşi dau mâna, să rescrie poemul, călăuzindu-ne paşii spre arta desăvârşirii. În liniştea ei, cititorii se reped la izvorul ei de dor şi lasă recunoştinţa.” – E.G.).
Crede că nu se spune totul într-un poem („O anumită subtilitate ascunsă, abil, printre rânduri, limitând accesul spre poem… Este un eşec, pentru poet, sau un succes.” – E.G.). Confidentă, dar cui, când, cum? („Există un moment prielnic al destăinuirilor, poate că cel al nenorocirilor sau cel al prea plinului fericirii… Şi ajungi să te spovedeşti cu însufleţire, să spui totul, iar vorbele, simţi că, ajung unde trebuie, că te simţi izbăvit şi liniştit.” – E.G.).
Solitară în gânduri uneori („Solitudinea trupească şi sufletească ar fi cele mai pure, deşi „se învolbură ca fumul unui incendiu înăbuşit”, puţini sunt cei care au ochi s-o vadă. Poetul se retrage la scris, ascultă o muzică nobilă, alta decât zgomotul zbaterilor sufleteşti, sau se lasă învăluit de o muzică interioară care să îi redea satisfacţia morală. Este muzica divină, ce vine dinlăuntrul tău şi un arcuş delicat o execută cu vibraţii romantice.” – E.G.).
Filozofează asupra iubirii („Când eşti aruncat în vârtejul iubirii, trebuie să rezişti, să fii exemplu de rezistenţă… Sau te vei pedepsi, în viitor, pentru clipele de rătăcire, pentru momentele când trebuia să dai dovada celei mai fidele statornicii, făcând alegerea cea mai înţeleaptă.”; „Să iubeşti şi temerile se vor spulbera. Este sentimentul desfătător, afectuos şi supus… Şi toate zilele vor fi scăldate în fericire…”; „Iubirea e frumoasă, este izvorul vieţii. Pentru orice om, care iubeşte, viaţa devine mai intensă, totul se însufleţeşte şi apare senzaţia că, în sfârşit, trăieşte, este viu, are un sens, o direcţie…”; „Ca un om să iubească pe altul e probabil cea mai grea sarcină care ne-a fost încredinţată, sarcina supremă, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu... Iubirea e un imbold pentru tine ca să te desăvârşeşti, să devii cineva, să supravieţuieşti cât mai demn. Şi acolo, unde există dragostea celor apropiaţi, există şi mulţumire. Se spune că dragostea e sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor.” – E.G.).
(3)
RăspundețiȘtergereAnalitică şi împăcată cu sine („Sfârşitul vieţii are un ceremonial destul de complicat, ca şi cel al începutului. Treptele declinului sunt multiple şi eşti pus în situaţia de a-ţi evalua rapid împlinirile, de a reabilita trecutul sumbru, dar mai ales de a concentra, în timpul limitat, bucuriile pe care nu le-ai trăit, crezând orbeşte în timpul cel generos…” – E.G.).
Revenită repede la normal, doar e sufletul grupului („Şi ce zile luminoase, ce nopţi înmiresmate, când cuvintele curg în ploi; când versul păleşte, când se aud muzici divine, într-un preludiu fără sfârşit; doar mereu început, aici, la ARTA CONVERSAŢIEI. Suntem împreună, să aducem un strop de lumină, să ne veghem gândurile, să ne inspirăm, să plutim pe aripi de nemărginire, să ne înălţăm spiritual, cu pasiune, cu graţie, cu respect.” – E.G.).
Are nedumeriri în a defini ruşinea (l-a citit precis pe Vinea). Încă nelămurită, chipurile, cu tipul dorinţelor („Când îmbătrâneşti, nu trebuie să renunţi la dorinţe, trebuie să schimbi doar tipul lor”). Curioasă în definirea fericirii (ca orice femeie). Cu gândul mereu la fructul oprit (de unii dorit). Ştie sensurile de circulaţie ale vieţii (sens unic, dublu sens, sens interzis, o fi având permis?).
Filozofează asupra naturii („Cei care ratează în a sesiza frumuseţea naturii vii se recruteaza in primul rand dintre cei care acoperă o coajă de banalitate, de rutină” – E.G.).
Curioasă cu căsniciile, pentru comparaţii („Căsnicia e ceva măreţ. E minunat să fie întotdeauna un cuplu, să dăinuie dragostea. Da, căsătoria este sacră, dar e mai bine să distrugi o căsnicie decât să te laşi distrus de ea.” – E.G.).
Meditează încă asupra omului („Omul este o fiinţă haotică ce va tinde să-şi asume rolul cunoaşterii şi va claca în faţa noilor infinituri de necunoaştere pe care le va întrezări.”; „Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila între nebunia descoperirii şi plictiseala de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va ţine în cursă, până la sfârşit…”; „Omul doar coexistă cu timpul şi asta îl costă viaţa, dar sensurile nu sunt date de timp sau de scurta sa durată, ci de om pentru a ajunge dincolo de ce crede că poate avea.” – E.G.).
Pusă mereu pe fugă, dar pentru suflet, cu frică de tortură, dar cu poposiri diverse („Mereu alergăm să ne salvăm sufletul, poate că prea departe de locurile unde există salvarea noastră. Gândul că am putea rămâne nefericiţi toată viaţa, devine o tortură zilnică, greu de vindecat.”; „La icoana sufletului tău, poposesc fiinţe care uneori lasă un fir de busuioc, ca semn al norocului în viaţă.” – E.G.).
(4)
RăspundețiȘtergereDisecă poetul (“Poetul este mereu îndrăgostit. Dacă n-ar fi, nu ar scrie. El are o muză care îi întreţine flacăra inspiraţiei. Dacă ea nu ar fi, poezia nu ar străluci. Este alta decât cea cu care îşi împarte soarta. Este femeia care iubeşte arta şi vibrează pe aceeaşi coardă, mereu în armonie.” – E.G.).
Iubitoare de tradiţii („Suntem nostalgici şi în preajma sărbătorilor, suntem aplecaţi asupra amintirilor din copilărie, revedem pregătirile, retrăim tradiţiile.” – E.G.).
Clarvăzătoare, vede „antagonismul” filozofie – iubire („Prea mare şi intensă este vocaţia ta pentru filozofie. Fără ea, ai fi mereu îndrăgostit.” – E.G.). Dar nu e sigură, vrea confirmarea („Ai putea renunţa la miracolul nopţilor de dragoste, în favoarea celor divine, pentru filozofie?” – E.G.).
Neîncrezătoare în normalitatea filozofului (“Rar se întâmplă ca un susţinător a lui Platon sau al lui Einstein să fie ispitit de frumuseţea unui apus de soare sau de explozia florală, a fiecărui început de primăvară…” – E.G.).
Nostalgică în iubire (“Când ai trăit o poveste de iubire adevărată, nu vei plânge după ea. Face parte din tine, te însoţeşte peste tot, te hrăneşti din ea... Este iubirea păstrată în inimă, e un jăratic acolo, care nu se stinge nicicând, nu-şi potoleşte vâlvătaia... Ea îţi încălzeşte inima şi oasele îngheţate de frigul anilor, de singurătate... Poate ai trăit-o, poate o trăieşti, poate ai citit-o…” – E.G.). Iubitoare de bună dispoziţie („O zi fără râs este o zi pierdută” – Charlie Chaplin).
Sătulă de politică (dar nu e şi asta o politică?; „Printre valsuri şi alte jocuri, printre catrene şi pasiuni, ne ia dorul de politică… Am cochetat, am scris, am comentat, am propus, am criticat, am lăudat, dar… În ziare, zi de zi am postat, dar… am şi propus, vroiam jurământul lor schimbat, dar… Aşa că, am ajuns la concluzia că mi-am pierdut timpul.“ – E.G.).
Ameninţătoare de ROGVAIV (“Eşti omul extremelor... De la alb, treci la negru... Dar parcurgând culorile, în timpul saltului amețitor, roșu, verde, galben, albastru, nu te temi de aceste salturi şi că s-ar putea ca unul să-ţi fie fatal?” E.G.).
Cetitoriul
(Profesorul)
Am avut o saptamana mai mult decat nebuna aici si nu am apucat sa iti multumesc cum se cuvine. Am apucat sa citesc daor cateva dintre poeziile voastre si sunt strivit de alaturarile de cuvinte ce le-am intalnit... Multumesc inca o data! Din toata inima! Aparitia aceasta mi-a amintit ca Romania are si oameni cu inima. Multumesc...
RăspundețiȘtergereChris Irinoiu
„Doamne, nu pot să cred... Trăirile mele publicate... Câtă emoţie... Sunt ca un copil mic... Dacă ştiam că se va întâmpla acest lucru, vreodată, mă aplecam altfel asupra scrierilor... Cu şi mai multă însetare şi cu mai multă grijă de a stărui în căutarea cuvintelor celor mai potrivite... Mulţumesc.”
RăspundețiȘtergereCristian Irinoiu
Va apare un volum de poezii in luna august... "Poezia iubirii"... Daca mi-ar fi spus cineva atunci cand am inceput blogul acesta ca voi ajunge sa vad scrierile mele intr-un volum tiparit i-as fi spus sa nu mai manance de pe jos, stricat sau ciuperci otravitoare... Pentru ca as fi crezut ca sunt luat peste picior... Eu vroiam doar sa mai scap de presiunile interne... Si astazi sunt convins ca a fost o buna terapie... Ceea ce am scris m-a ajutat sa ma regasesc. Sa redevin eu...
RăspundețiȘtergereSi totusi acest neasteptat s-a intamplat. Nu pot decat sa ii multumesc lui Eli Gilcescu, cea care mi-a acordat atentia ei si m-a impins putintel de la spate ca sa fac ceea ce trebuie... Asa am ajuns eu, cel care se ascunde dupa sute de straturi si care si-a construit un zid de aparare impotriva mojiciei sa am cateva poezii publicate intr-un volum laolalta cu alti autori, dintre care, dupa ce am citit cateva din poeziilelor, ma simt cel mai putin talentat...
Sunt fericit. Ca un copil mic. Mai sus, in fotografie aveti coperta volumului... Cine stie, poate intr-o zi intr-o librarie il veti vedea si va veti aminti de ceea ce ati citit acum... Aveti mai jos unul dintre textele ce sunt cuprinse in aceasta carte... Culmea, desi muzica este viata mea de mai bine de 30 de ani, nu am inregistrat niciodata nimic profesional, in studio, si iata acum am o surpriza de proportii... Si inca una placuta... Desigur, randurile de mai jos au avut si o muza... Ea stie ca este ea... Voi nu trebuie sa stiti cine ce si cum...
Chris Irinoiu
Poezia este ARMONIA sufletului!
RăspundețiȘtergereInspiratie maxima!