Dragi prieteni,
Am trăit
fiecare poveste, le-am iubit, le-am găsit loc în inima mea… De la femeia care
şi-a dăruit viaţa unei singure iubiri şi aceea fiind de nota 10, la femeia – metaforă;
de la femeia care avea mai presus decât viaţa, copiii, la femeia care nu s-a
lăsat copleşită şi învinsă de contrariul vieţii, femeia care a făcut drumul
înapoi, a străpuns barierele întunericului; de la vise şi confesiuni, teste de
sinceritate , file de poveste, până la marea iubire, marea. Mi-aţi dăruit viaţă din viaţa voastră, făcând ca ochii
mei să devină din ce în ce mai vii, mai stăruitori, mai zglobii… Mi-aţi
mângâiat sufletul, mi-aţi mângâiat obrajii; am mers în acelaşi pas, alegând cele
mai simple cărări, dar noi le-am înmiresmat cu florile iubirii noastre, cu
bucuria fiecărei clipe, trăită din plin, cu respect şi mai ales cu încredere…
Ne-am acceptat aşa cum suntem, ne-am dăruit fiecăruia cu tot ce avem mai bun…
Şi astăzi, suntem împreună, puternici, sprijinindu-ne pe ce am clădit, discret,
dar trainic, etern.
Voi încheia un
capitol fascinant, cu sentimentul că am fost prinsă în cel mai minunat joc,
aici pe pajiştea întinsă a Artei conversaţiei, minunată şi înfloritoare, cu
aroma îmbălsămată... Părtaşă unor trăiri unice, nu pot să-mi ascund tulburarea,
în acest moment de cumpănă, la popas de drum... De ce în cumpănă... Acolo, am
fost mereu, mereu; de când m-am născut, la cumpăna dintre ani, cu un picior pe
un munte de bucurii, de respect şi prietenie, cu celălalt pe un munte de
frământări, nelinişti, amintiri...
Pentru că voi mi-aţi
deschis porţile sufletelor, iar eu nu am putut decât să ascult, să adun comoara
gândurilor, a amintirilor şi să le păstrez, cu pietate, în adâncul sufletului
meu, zăvorâte ca într-o tainiţă sfântă; pentru m-aţi lăsat să alerg prin
grădina sufletelor voastre, pentru toate câte au fost şi vor mai fi, vă
mulţumesc.
Eli Gîlcescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu