Dans nebun

Când privirile ni se împletesc,
languros, sau cu patimă
celor ce se iubesc pe vecie,
tu dansezi cu un bărbat.
iar eu, cu întreg universul.

În tangoul, zis argentinian,
când mă simţi doar pe mine,
eu, în privirea, trupul, buzele,
sânii, coapsele şi labiile tale,
simt lava vulcanului planetar.

Valsul meu, uşor stângaci,
care dezonorează desigur,
pe Strauss Tatăl şi toţi Fiii,
se concretizează prin tine
ca dans al oceanelor lumii.

Bluesul doinit existenţelor
noastre, slab comparabile,
mă singularizează în banal,
în timp ce suma suferinţelor
trăirilor tale este eternitatea.

Vocea mea, uşor răguşită,
exprimă vorbele-mi gândite, dar
jenează clopoţeii glasului tău,
ce reflectă khabalistica Marelui
Compozitor al Facerilor Lumii.

Podoaba mea capilară constitue,
doar o mulţime finită de fire.
Luciul părului tău este împletit
cu razele mai tuturor aştrilor
zămisliţi şi redăruiţi de Zei.

În final, când ne dezlănţuim,
eu sunt pentru tine o mişcare;
dar toate Simfoniile mişcărilor
trupului tău firav, dar energic,
vor aparţine Dansului Universal.

Şi totuşi, în consens, sau în pofida
tuturor acestor contraste marcante,
eu, Iubita mea pământean-celestă,
aş dori ca tu să crezi doar în mine!
Nu în Religii, panglicari sau Vraci...

St. John