Nu te mai chem

Nu am să te mai chem.

Cuvântul am să-l fac semn

Şi-am să mă plimb,

Tăcută-n lume,

Pe-aleea umbrelor de lemn,

Iar tu vei fi perena floare,

Beţia serilor ce vin,

Luceafărul care răsare

În umbra cerului senin.

N-am să-ţi mai strig tăcerea

Oglinda mută, tristă...

Tac atâţia nuferi, din durerea

Ce însângera adâncul lac.

Şi-am să-nfloresc, pe-a ta cărare,

În dimineţile de-argint,

Gingaşe flori de lăcrămioare

Şi-nmiresmate flori de mirt.

Ion Vanghele