Şi-n toată tristeţea lor,
ce mare şi necuprinsă durere,
impalpabilă, dar simţită
până-n străfundurile inimii…
Şi nu ştii de unde izbucnesc,
unde este izvorul,
din ce cotlon de ruină,
din ce loc acoperit de cenuşă,
de pe ce ape, vin aceste învăluitoare
lacrimi şi aducătoare de neuitare…
Cu ele închizi o geană
de păcat sau una de dor,
dar ele se răzvrătesc în surdină,
strivindu-se unele de altele,
înghiţindu-te puţin câte puţin…
Eli
2012-03-24
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu