Trec visele mele

Trec visele mele şi bune, şi rele,
O pală de vânt, o ploaie de stele,
Iar îngerul meu, alb pe pernă adoarme,
Doar mie mi-e dor, de iubire mi-e foame.

Şi-aş vrea toată noaptea, să îţi sărut,
Fiinţa de stele şi umbra de lut,
Şi-n noaptea dorinţei fierbinte, să pier,
O stea care arde speranţele-n cer.

O rază ce-aprinde tăcute culori,
Şi-n freamăt, transformă parfumul de flori,
Să-l dăruie noaptea, cu buzele reci,
Când visul prin gânduri, uitat tu îl treci.

Un înger ce calcă prin somn, suspinând,
Gondola de raze, iubiri lunecând,
Şi trage pierdută în colţul stingher,
Să ardă tăcerea-ntr-un capăt de cer.

Ion Vanghele