Iubirea

Degeaba plânge, moartă, floarea,
Petale-n mine scuturând,
Şi-ncearcă visul cu uitarea,
Să-mi şteargă dorul fremătând.

Iubirea, încă, te mai cheamă,
Cu glasul dulce de copil,
Şi dimineaţa se destramă,
Arzând în cerul tău străin.

Deşi a fost înscrisă soarta,
În cerul tău, să fiu pe veci,
Ne bate firea cu năpasta,
Şi tu te pierzi, pe-alte poteci.

Rămâne-n urmă doar alintul,
Sărutul buzelor fierbinţi,
Şi luna, alb, vărsând argintul,
Cu noaptea rătăcind în sfinţi.

Ion Vanghele