În prag de seară

Mă uit la tine
şi-aş trece, peste mări şi ţări,
să te mângâi pe unde doru-ţi vine...
să-ţi spun povestea, când la tine-i seară,
de drumurile, ce odinioară,
tu le-ai atins,
cu talpa de fetită,
de jocul, de-a v-aţi ascunselea, prin poieniţă,
de dragostea dintâi, primul sărut,
fântâna, unde mama scotea apă,
de scăunelul unde
tata privea, tăcut,
prietenii de când erai micuţă,
pân’ai zburat din cuib de porumbiţă.

Să-ţi amintesc de glasul ce striga:
Ela, Eli sau cum te cheamă
(ţi-aduci aminte?)
cu grija ce o are orice mama...
eu parc-o aud şi-acuma, cum mă cheamă

Şi să nu uiţi vreodată
ce ţi-am spus,
acum în prag de seară, la apus,
m-am bucurat când tu te-ai bucurat
că ai în suflet locul 
de unde ai plecat...

silvia

2012-03-18