Vino, iubito, la mine, spre seară

Vino, iubito, la mine, spre seară,
Să ne iubim pe frunza cea rară
Păunii trec, noaptea, ţipând ascuţit,
Ciobul de lună ne-a părăsit.

E gura fierbinte, îţi e gura rece,
Dorinţa din sânge nu vrea să mai plece.
Ne poartă pe valuri, ne aruncă din nori
Şi sângeră clipa în patul cu flori.

Vino, iubito, cu mine să stai.
Iubirea se duce ca floarea de mai.
Rămân doar tristeţi scuturate de vânt;
Şi eu, trubadurul, prin vreme, să cânt.

Ion Vanghele