Persistă în pielea strivită
a fructului cărnos
râvnit de El şi de Ea
prin şarpele răsucit
încleştat între Ei
capcană
la marginea lumii
ecoul şuierat
străpezirea dinţilor
înghiţind sâmburii
Iubirii
zdrobiţi în piua
Durerii
într-un strigăt prelung
care frânge
sfâşie
încovoaie
retează
aripa suflării
contenind
în nefiinţă.
O mica corectie: poezia este de Mihaela Chitac!
RăspundețiȘtergere