Marea tăcere

Uluit, răsufla repede
într-o mişcare de neastâmpăr.

... Ochiul şi mintea
erau aţintite
în lumina uscată
ce inghiţea aerul
cu o răsuflare scurtă,
ivit în fiecare cugetare.

Se putea desluşi
în unghiurile slabe
ale gurii ce se încreţea,
rămânând
stăpânit fără de voie,
un glas ce răsuna
în marea tăcere a nemărginirii.

Zinca Marius Iulian