„Îmi culci iubirea
în necuvinte;”
dar iubirea, în tăcere
şi-n surâsul nopţii,
mă topeşte,
că-i fierbinte...
Apoi, îmi pui un vis 
sub pernă,
în jur, puzderie 
de steluţe vii,
din evantaie,
pogorâ-vor
răcoarea, 
pe-al meu trup,
legănat 
şi adormit
abia în zori.
2012-02-23
Eli Gîlcescu
 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu