M-ai întrebat, de ce-i marea sărată,
De lacrimile mele-i sărutată,
De dorul meu, cu aripile frânte,
Plângând, pe ţărm, tristeţi fără cuvinte.
M-ai întrebat, de ce este amară,
De dragostea pierdută într-o seară,
De îngerul, pe ţărm, care suspină,
Corabia, în port, din nou, să vină.
Şi trec, deasupra, pescăruşi tipând,
De spuma valurilor lăcrimând,
De dorul meu, albindu-se în cer,
Tristeţi ce vin, tristeţi ce-n mine pier…
De lacrimile mele-i sărutată,
De dorul meu, cu aripile frânte,
Plângând, pe ţărm, tristeţi fără cuvinte.
M-ai întrebat, de ce este amară,
De dragostea pierdută într-o seară,
De îngerul, pe ţărm, care suspină,
Corabia, în port, din nou, să vină.
Şi trec, deasupra, pescăruşi tipând,
De spuma valurilor lăcrimând,
De dorul meu, albindu-se în cer,
Tristeţi ce vin, tristeţi ce-n mine pier…
Ion Vanghele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu