Fiecare lume

Fiecare lume are un apus
 Anotimpuri veșnic călătoare
 Unde tu și eu tăcuți ne-am dus
 Ca o ploaie ce-a-nceput cu soare
 
 Pe alee gândurile trec
 Într-o fugă încă ne-ntreruptă
 Poate că este ceva defect
 Ce-o să se repare mâine, după...
 
 Nu mai treci, tăcerile tresar
 Liliacul vrea să înflorească
 A-nceput să curgă ploaia rar
 Și parfumul florilor să crească.
 
 Nici nu știu dacă ai fost odată
 Poate că de-ai fost mi s-a părut
 Peste amintiri ca o erată
 Ploaia jos să cad-a început
 
 Mi-s  dorințele  de tine ude
 Eu te port cu clipele mereu
 Numai zilele se sfarmă surde
 Cu tăceri în care sunt și eu.
 
 Mi-este gura de iubiri sărată
 Câte fete stând în brațe-au plâns
 Viața-i ca o mare zbuciumată
 Multe fac de veșnicii constrâns
 
 Soartă, lasă-mă te rog în pace
 Peste umeri nu mai fluiera
 Și lințoiul nopților desface
 Doar când luna ne va lumina
 
 Versuri am să scriu până-ntr-o seară
 Și apoi voi fi mereu absent
 Pași pierduți către o primăvară
 Unde plouă foarte consistent
 
 Freziile cu miresma dulce
 Amintirea ta vor legăna
 Umbra celei ce-a plecat să-și culce
 Capul ei pe umărul cuiva
 
 Vor rămâne pumnii de regrete
 Înflorirea verdelui  pelin
 Și tăcerea umbrei din perete
 Unde m-am ascuns și eu puțin.
 
 Peste noi trec păsări cântătoare
 Versurile care ne-au rămas
 În apusul scris cu disperare
 Umbre ce gonesc rupte din ceas.
  2012-03-24
  Ion Vanghele