Dor

Dor, imi este tare de dor,
de mine, de tine, de nemarginire!
Alerg desculta prin linistea din suflet,
... Pasesc printre ganduri
ca printre minunate, dalbe flori.
Mi se cutremura sufletul
de-ata dor si frumusete.
Ma culc, alene, pe gandurile moi,
imi stralucesc ochii de lumina.
Imi desfac bratele larg,
imi strecor degetele pe sub orizont
si ascult cum imi susura prin piept
lumina.
Sunetele infloresc in vazduh.
Notele cad lin pe pamant,
ca niste petale.
Este strigat de dor
in sufletul meu coplesit,
celulele corpului mi se-nfioara.
Ard ca o torta, flacarile danseaza,
luminand aleile
care duc in gradina
presarata cu emotii inflorite.
Le mangai pe crestet
precum mangai copii,
minunandu-ma cum se inalta
catre cerul azuriu.
Sunt eu si orizontul violet,
orizont ce are marginea brodata
de un zambet alb, cald.
Eu il sorb din priviri,
el ma priveste adanc in negrul ochilor,
ne contemplam unul pe celalalt,
ne strigam iubirea...

Lavinia Mălăcescu