Se frânge timpul şi îngenunchează

Se frânge timpul şi îngenunchează,
Cu aripile strânse, lângă piept,
Tu, îngere, în cerul meu, veghează
Tăcerea paşilor, care-i aştept.

Am tras zăvorul, noaptea curge beată,
Un şir de stele care se grăbesc,
Din dorurile mele, să mă scoată,
Cu taina ta, iubirea s-o umbresc.

Şi stau, acum, plângând, pe malul mării,
Sirena verde-n valuri dănţuieşte,
Şi inima, înger al disperării,
În noaptea ta, ca un Luceafăr, creşte.

Ion Vanghele