sâmbătă, 31 martie 2012

ARTA CONVERSAŢIEI – POEŢII


Au contribuit cu poezii:

Ani Bradea
Daniel Dăian
Liliana Hănţulescu
Nicu Murgăşanu
Nynna Vizireanu

Au comentat:

„O nouă artă poetică... Are frumuseţe şi susţinere.” Stella Anghel

„Îmi place când postmodernismul se abandonează tradiţionalismului temei, în forma unei reuşite.” Stella Anghel

„Mulţumesc, Stella, e chiar demersul meu de reintegrare a emoţiei simple şi modeste într-un postmodernism asumat...”Mihaela Georgia Ancuţa

„E chiar un oracol poezia asta... Dar cine hrăneşte tăcerea în doi, cu ploile ce întreţin focul?”  Stella Anghel

„Poezia sărutului e un act de curaj, în încercarea de a fugi de cohorta de clişee... şi aici, demonii mimetici au fost alungaţi... frumos!” Stella Anghel

„Ce convingător sună ideea că fanarea fluturilor se contaminează de sacru!” Stella Anghel

„Până la urmă, poezia rămâne ceea ce se cheamă esenţa emoţiei... originală imagine şi atât de sugestivăăăăăăăăăăăăă!!!!” Stella Anghel


„Emoţia luminii are trimiteri psihologice... să fie poetul, el, vraciul?” Stella Anghel

„Felicitări! Curată geografie sentimentală! Am trecut, toamna, cu avionul pe deasupra... Culori splendide! Dar iarna? Brrrrr!!! Voi însera imaginea cu traseul.” Niţu Constantin

„Când îmbătrâneşti, nu trebuie să renunţi la dorinţe, trebuie să schimbi doar tipul lor.
When you get older you should not give up desires, you need only to change their type.
Quand vous vieillissez vous ne devez pas renoncer à des désirs, vous avez seulement besoin de changer leur type.” Niţu Constantin

„Eli,nu ştiu cine te-a trimis din sferele artei, dar eşti o adevărată "Mecena" care ne-a luat sub aripa ei şi ne poartă uşor în marea corabie a cuvintelor rostite cu sufletul şi te felicit pentru demersul tău de a ne da ocazia să ne manifestăm în acest mod!”
Mihaela Georgia Ancuţa


„Atunci, când sufletul este al nostru, care nu aparţine înlănţuirii timpului, fiecare dintre noi se regăseşte în această pluralitate romantică. Eu m-am simţit ieşită din mine, parcă aş fi un alt eu, mai mare, mai împlinit, mai fericit.” Eli Gîlcescu

„Poeziile voastre le port cu mine. Parcă îmi vorbesc şi parcă v-aş recunoaşte chipurile, vocile, iubirile, viaţa. Glasurile voastre, diafane, se plimbă prin inima mea, dansează şi acum, când am terminat de citit, de scris, de adăugat câte un semn (ca amintire) prin locuri ascunse, dar dacă veţi intra în jocul meu, îl veţi descoperi, peste ceva timp (sau cât mai aproape), odată cu poeziile,  rostite într-o lume reală aşa cum ne-a fost dată de la Dumnezeu, la lumina zilei, printre frumuseţile pământului, aproape de firul ierbii, să ne mişcăm în voie, să ne bucurăm, să ne privim, să ne cunoaştem.
Vă îmbrăţişez, cu drag, pe toţi cei de azi, de mîine, mereu, Eli.”

„Eli, îmi place cum revitalizezi poemul în proză... e minunat... rezistă oricărui tip de lectură.” Stella Anghel

„Arta conversației devine într-adevăr până la urmă arta conversației într-un limbaj de suflet, cânt, rugă, înălțare a poeziei la nivelul pe care-l merită... Felicitări!”
 Şerban Ecaterina

„A fi detașat, a fi observatorul propriei vieți este un nivel la care se ajunge greu, dar accedem ceruri tot hrăniți cu durere...”
Şerban Ecaterina


Orice gând este binevenit



marți, 27 martie 2012

Poezia iubirii - cuprins


Cuprins:

Patimi
Alt sărut
Sărut mâna, doamna mea!
Etajul trei
Pe-o dungă de cer
Am obosit...
Asta nu e lumea mea
Mor doar o dată
O femeie letală
Când sferele se ating
Indiferent... pe-acolo
Nerăbdare
S-a schimbat
E bizar
Sete de viaţă
Adiere
La braţ cu Villon
Liniţte – fericire înlăcrimată
M-ai întrebat
Se frânge timpul şi îngenunchează
Singur
Iubirea
Tu eşti frumoasă
Trec visele mele
Două naturi vii
Simţea...
Eu mor de câte ori mori tu
În vremea nopţii
Impresie
Graba gândului
Mulţumire
Începuturi
Poezia mea
Prea istovite, păsări merg
Vino, iubito, la mine, spre seară
În prag de seară
Bună dimineaţa, iubire!
Primăvara
Limpezire
A avea
Nepăsare
Dor
Împăcat în sine
Fiorul
Liniţte
Obosit
Conştiinţa
Iubire
Ne – cuvântul
În frâu
Dimensiuni
Senzaţie ascunsă
Realităţi
(Ne) Obişnuinţa
Sărut
Thirsty
Maiden
Poems of love Song of the reed
Liber
Singura chemare
Nu te mai chem
Sunt bine, mamă!
Atâtea vorbe s-au pierdur
Primăvara
Ospăţ cu îngeri
Sărutul tău ca o mireasmă
În zori
Primăvara mă iubeşte
Se face primăvară
Iubesc
Bună dimineaţa, primăvară!
Îngeri cu aripi părăsite
Toate păsările albe
Cubul de cristal
Când am un regret
Infinitul
Dans nebun
Şi dacă
Fiecare lume
Adiere de primăvară
Te iubesc
Depărtările
Intru în casa cuvintelor
Uneori
Poezie
Agitaţie de primăvară
Quo Vadis?
Rondelul admiraţiei
Zădărnicie
Te iubesc
Tăcerile
Mi-e dor de viaţă adevărată
Pas des deux (lui Şerban Foarţă)
(Re) trăiri sentimentale
Îndoială
Lunecări spre sine
Secrete
Tablou
Acasă
Gest
Dans grav
Final şi regăsire
Captura
Am învăţat să plec
Rendez-vous
Voiaj
Ecou
Trei clipe
Fluturi
Mare
Fugară
Încercare
Semnul
Cufărul
Fără nume
Aş vrea
Iubirile mă surghiunesc
Nelinişti
Socratici cogitari, tamen non mortuus
Coloana infinitului



Poezia iubirii - poeţii


Au contribuit cu poezii:


Au comentat:

„O nouă artă poetică... Are frumuseţe şi susţinere.” Stella Anghel

„Îmi place când postmodernismul se abandonează tradiţionalismului temei, în forma unei reuşite.” Stella Anghel

„Mulţumesc, Stella, e chiar demersul meu de reintegrare a emoţiei simple şi modeste într-un postmodernism asumat...”

„E chiar un oracol poezia asta... Dar cine hrăneşte tăcerea în doi, cu ploile ce întreţin focul?”  Stella Anghel

„Poezia sărutului e un act de curaj, în încercarea de a fugi de cohorta de clişee... şi aici, demonii mimetici au fost alungaţi... frumos!” Stella Anghel
„Ce convingător sună ideea că fanarea fluturilor se contaminează de sacru!” Stella Anghel

„Până la urmă, poezia rămâne ceea ce se cheamă esenţa emoţiei... originală imagine şi atât de sugestivăăăăăăăăăăăăă!!!!” Stella Anghel


„Emoţia luminii are trimiteri psihologice... să fie poetul, el vraciul?” Stella Anghel

„Felicitări! Curată geografie sentimentală! Am trecut, toamna, cu avionul pe deasupra... Culori splendide! Dar iarna? Brrrrr!!! Voi însera imaginea cu traseul.” Niţu

„Când îmbătrâneşti, nu trebuie să renunţi la dorinţe, trebuie să schimbi doar tipul lor.
When you get older you should not give up desires, you need only to change their type.
Quand vous vieillissez vous ne devez pas renoncer à des désirs, vous avez seulement besoin de changer leur type.” Nitu

„Eli,nu ştiu cine te-a trimis din sferele artei, dar eşti o adevărată "Mecena" care ne-a luat sub aripa ei şi ne poartă uşor în marea corabie a cuvintelor rostite cu sufletul şi te felicit pentru demersul tău de a ne da ocazia să ne manifestăm în acest mod!” Mihaela


„Atunci, când sufletul este al nostru, care nu aparţine înlănţuirii timpului, fiecare dintre noi se regăseşte în această pluralitate romantică. Eu m-am simţit ieşită din mine, parcă aş fi un alt eu, mai mare, mai împlinit, mai fericit.” Eli Gîlcescu

„Poeziile voastre le port cu mine, parcă au intrat până în adâncul sufletului meu şi de acolo, îmi vorbesc şi parcă v-aş recunoaşte chipurile, vocile, iubirile, viaţa. Glasurile voastre, diafane, se plimbă prin inima mea, dansează şi acum, când am terminat de citit, de scris, de adăugat câte un semn, ca amintire din partea mea, prin locuri ascunse, dar dacă veţi intra în jocul meu, mă veţi descoperi, peste ceva timp (şi mi-l doresc cât mai aproape), cu poeziile voastre rostite într-o lume reală aşa cum ne-a fost dată de la Dumnezeu, la lumina zilei, printre frumuseţile pământului, aproape de firul ierbii, să ne mişcăm în voie, să ne bucurăm, să ne privim, să ne cunoaştem.
Vă îmbrăţişez, cu drag, pe toţi, prietena voastră de azi, de mîine, mereu, Eli.”

„Eli, îmi place cum revitalizezi poemul în proză... e minunat... rezistă oricărui tip de lectură.” Stella Anghel


Orice gând este binevenit



luni, 26 martie 2012

Fugară


Boarea de păcate,
Spălate în iubirea celestiala,

Mănâncă din aripile

Fluturilor împuşcaţi.


Cu arme din pânzele păienjenilor,

Vânătorii negrii

Îmi cauta sufletul exilat

În tărâmul secretelor.

Acolo, noaptea

îmi brodează dantelă pe piele

şi caii fără aripi mă plimbă

pe genele lor aurii...


Gloanţele lor sunt spini

De trandafiri tociţi,

Dar nu mă pătrund.


Sunt o fugară în braţele

Amurgurilor neprihănite

Şi spulber boarea de păcate

De pe scheletele

Fluturilor voştrii

Împuşcaţi....

Delia Feraru

Mare


Coloane de nisip,
Dansează în palmele mării,
Fulgerele se droghează
.Cu spuma ei.

Furia albastra se întunecă,
Înghite dorinţele,
Mănâncă din teama ta
Ce creşte pe fruntea violentă
A cerului...

Timpul îşi sparge timpanele
În strigătele marii,
Iar sufletele se pietrifică...

Răcnetul ei
Rumegă viaţa din mine
Şi ma dizolv!

Fluturi




Fluturi din zahăr, cu aripi de cer,
Se scaldă în laptele lunii deşarte ,
Îmbraţişaţi, danseaza pe piscuri verzi,
Coboară în stâncile întunericului,
Pentru a-i lumina privirea,căci e orb...

Sunt fluturi eterni,
Cu tămâie brodată pe aripi,
Şi nu mor...decât se sufocă
Uneori in privirea lui Dumnezeu,
Care îi mângâie şi îi resuscitează...

Apoi îi eliberează...
Să scuture fumul din Sufletul Lumii!

Delia Feraru


Trei clipe




Prietene,
hai cu mine!
Am două bilete spre răsărit
şi două spre apus,
culorile ţi le poţi alege singur;
sunt beată, acum,
pentru că-mi place mirosul gărilor după ploaia de octombrie:
pe o parte a inimii mele, stă zvâcnetul insomniei,
pe o parte a inimii tale, stau pânzele coborâte.
hai, să uităm de agonii şi taine,
să stăm în fiecare oraş trei clipe:
una pentru lumină,
una pentru înălţare,
una pentru alunecare...

Mihaela Georgia Ancuţa


...



Trandafirii sculptaţi în pietrele furiei,
Se împiedică de spinii blânzi ascunşi
În epiderma sufletului tău!

Iubesc ceea ce nu eşti.
Totuşi nu mă pot rupe
De rădăcinile tale,
Care mi-au ştrangulat existenţa,
Şi au atârnat-o de cuiele cerului.

Ai irişi cu şoapte mute în ei,
Şi gene care tradează
Oglinzile ciobite din tine,
Oglinzi cu margini de piele...

Ecoul tău se naşte în mine mereu
Şi piere asemeni.
Te iau şi te arunc de fiecare data...

Îmi pari departe, paradox al iubirii,
Şi vreau să te smulg
Cu sânge din mine,
Să fiu văduvită de tine,
Căci vreau să fiu EU,
Neamestecată cu tine,
Doar eu!

Delia Feraru

Ecou



Pian cu degetele lui Dumnezeu tatuate pe clape,
nu mă risipi, nu mă sfâşia acum!
 
Vreau să suspin în acordurile tale unse cu tămâie,
să mă dizolv când se sparg sunetele tale în urechile Lui...

Lasă-mă, lasă-mă, pian gol
să respir o dată prin lacrimile tale
pline de note mirosind a durere.

Ia-mă cu tine în lumea din adâncuri,
unde muzica ta mă străbate
cu unde de soare şi cer însângerat,
unde clapele tale
îmi mângâie sufletul cu mănuşi din catifea,
unde pe stânci născute din vanitatea amurgului, strig...

iar strigatele mele
sfârşesc prin a fi şoapte dantelate în urechile
lumii pe care o lăsăm în urmă...

Te vor asculta oare, pian neînfricat, oare te vor auzi?

Oamenii te vor purta ca talisman la marginea sufletelor,
nu vei muri niciodată cu adevărat în ei!

Iar eu

mă voi dezintegra în fibra muzicii tale,
m-a drogat cu perlele divinităţii

aleg să îţi fiu sclavă!

Pian scăldat în lacrimile lui DUMNEZEU, fă-mă
muzică şi împrăştie-mă în marea din ceruri,

voi înota mereu printre vise vii
şi zâmbete cu chip de melodii,

sperând că mi-L vei dărui...!

Delia Feraru



Voiaj


Cu siguranţă va fi Siberia,
pentru că numai acolo, eşti departe de memorie,
de trecere,
de graba cu care alţii trăiesc mult şi bine;
nu te-ai mai teme de noaptea în care nu mai ai ţigări,
în care zeii te prostesc cu nu ştiu ce legende,
în care moartea are elipse.
Siberia va fi,
prin porii roţilor trenului
şi a căii ferate, cu o lungime de 9288 km și 8 fuse orare.
doi călători amărâţi care mănâncă pe o revistă cu chirilice
şi care învaţă să se prăbuşească
în călătorii lungi şi ieftine...
 
Mihaela Georgia Ancuţa

Rendez-vous


Miracolul
şi tânguirea,
cearşafuri strânse la piept,
neîmblânzirile speranţei,
sufocare,
mucurile ţigării, peste tăcerea care se învaţă în doi,
eleganţa rememorării,
oracol,
simulează reculegerea...

Mihaela Georgia Ancuţa

Am învăţat să plec




D
e un timp,
toate trenurile merg înapoi.
mărul redevine râvnă
şi lacrimile se reîntorc în sare
cât te poate durea ultima felie de pâine?
amprentele se fac linii lungi,
hartă a regăsirii;
cu respiraţia oprită merg spre împrăştiere...

Mihaela Georgia Ancuţa

Captura



Cruci de argint
zac la marginea amurgului,
părăsite într-o rătăcire
a seducţiei vântului de toamnă,

mi-a brăzdat obrajii sufletului.

Baladele cerului
mă blamează şi eu

mă reîntorc
la crucile mele din argint,
le îmbrăţişez
şi ridic peluza amurgului care mă sfidează!

Crucile mele coborâte mă sfârtecă,
trădarea mea devine celestială,
mă îmbrac în tunica amurgului,
beau din cupa cu întuneric cristalizat!

Mi se decojeşte pielea de suflet,
iar crucile mele din argint se îmbracă cu ea.

Cerul fredonează din nou balade rock… !

Delia Feraru

Final şi regăsire



Ultimul sonet;
desfă-ţi braţele,
făgăduieşte-ţi
splendida încăierare de nume,
surparea rostului,
poverile zilnice;
şi numără turma neîmblânzită de sentimente...

Mihaela Georgia Ancuţa

Dans grav



Mi-ai spus că pleci dincolo de oglindă
şi de imagine;
ţi-ai adunat lucrurile într-o palmă,
iar cu cealaltă ai făcut un semn
grav şi încătuşat de-alungul trupului;
am rămas dansând cu miile de braţe;
întrebare nu mai am;
de atunci, dansez
şi pierd,
uneori,
un braţ.

Mihaela Georgia Ancuţa

Gest


 

Cu frigul acesta

şi cu mâinile tale calde,

cu răsuflul ce se-nalţă până la atingere,

trăim numai visul desprins din oboseală

şi iar, sorbit de sărutul final,

e în mine urma unui gest făcut:

neputinţa de a te pierde
.

Mihaela Georgia Ancuţa

Acasă




Fără vindecare te trezeşti
camera îţi simte dezmorţirea
şi dimineaţa vine brusc
îţi bâlbâie noua zi
şi împotriva ta te ridici
oasele-s roase de agăţarea pe orice amărât de vis
spui că te plictiseşti de răguşeala vocii tale
e timpul să-ţi topesc rănile
şi să te şterg cu rochia mea aspră
şi să te chem să mănânci...

Mihaela Georgia Ancuţa

Tablou


Ceara de satin înconjoară chipul rebel al cerului de toamnă...

Din lacrimile cailor, picură lacrimile mele sălbatice,
Îngemanate, împreunate şi aruncate.
Aştept înca să sparg sunetul stâncilor
Cu degetele înfierate de roşu şi negru.
Vise goale, transformate în fantome,
Bântuie înca zidurile neconstruite ale cetaţii cerului,
Unde toamna suspină vesel şi continuă obsesiv...

Să mangâie vioara cea veche din sufletul nostru...

Lovite de sânge, frunzele vieţii şuieră.
Timpanele lor tremura în cimitirele ochilor noştrii,
Unde s-au scheletizat atâtea cioburi de lacrimi
Şi zâmbete încrinate...

Delia Feraru

Secrete


Secrete se scurg din rănile zorilor,
Dorinţe apun pe pântecul rimelor...
Din toate neliniştile verii,
Suspinele ei mă îmbrăţişează,
Mă răpesc în palmele lor de scorţişoară alintată...

Şi zbor departe, pe culmile gândului-ginere...

Sunt oarbă de simţiri şi mută de imagini..
Plutesc între crinii cusuţi pe nori,
Şi sorb picăturile de vin din cupa aurorelor!

Delia Feraru

Lunecări spre sine

Cum poţi să tremuri
când evadezi din iubire
şi cât de mult încerci să mai adulmeci
mirosul
care nu egalează răsăritul...
îţi rămâne timp pentru oblojirea rănilor
născătoare de viaţă
în suflet îşi croieşte săpătura
ochiul....
ochiul acela torturat de posibilul sărut...
Mihaela Georgia Ancuţa

Îndoială


Pagina albă,
frânturi de gând împrăştiat;
cuvintele au plecat la plimbare,
rima s-a dus la culcare,
iar versul s-a pierdut in uitare.

Stăteam în aşteptarea
unui semn din depărtare;
plecam urechea
la susurul blând al izvorului,
cititorul gândului.

Meditează, se gândeste
şi-n tăcere, împleteste,
fir de lină poezie;
şi în şoaptă îmi grăieşte:
„Strop de poezie, picur de magie”.

Antonella Mocanu

duminică, 25 martie 2012

(Re)trăiri sentimentale.



Sporadic, în tente grisuri,
mai ales noaptea'n visuri,
trăit vrea să mi se perinde,
galeria iubitelor surâzânde.

Toate sunt surprinse subit
cum le-am ştiut eu şi iubit,
în poziţii solemne, statuare
de Kama Sutra, în defilare.

Amintirea tuturora o ador,
cu admiraţie, nostalgie, dor
cu un cântec sau cu o poezie
şi cu o recunostiinta târzie.

În timp, vrajbe s-au estompat
şi argumentele s-au macerat;
iar frecuşurile noastre trecute
făţuiră marmura ideilor mute .

Şi le zâmbesc nostalgic când,
prin faţa fiecăreia trecând,
le văd prin a timpului rost,
mai cuminţi, decât au fost.

Şi iată că ajungi tu la rând,
mai vie şi voioasă ca oricând,
fără vre-o letargie nostalgică,
într-o postură cam nevralgică.

Te caţeri pe mine alpinistic,
şi provoci cavalcade artistic.
Uragane şi multe tornados
ca atribute de enamorados.

Iar sentimentele mele visavis
deşi neconturate foarte precis,
neraţionale şi neabstinente,
se disting ca fiind prezente...!

Sf. John

Pas des deux (lui Şerban Foarţă)



Când paşii în doi
devin aşi de doi,
împreunarea cântă.

Când paşii în doi
împleticesc în noi,
baletul e ruinat.

Când paşii în doi
se'mplinta în noi,
doare îngrozitor.

Când paşii în doi
umblă incă'n noi,
memoria macină.

Când paşii în doi
îşi bat joc de noi,
comedia e finita.

Când paşii în doi
umblă pentru noi,
ne paralizează.

Când paşii în doi
ne umblă pe noi
ne motorizează.

Când paşii în doi
se termină-n noi,
dansul este gata.

Când paşii în doi
devin paşi de oi
Republica e gata.
.................................
Quant les pas des deux
devienes les pas des eux,
il ny a plus des deux ... 
 St. John

Mi-e dor de viaţa adevărată



Mi-e dor de iarba verde din câmpie,
mi-e dor să văd
cum pocnesc mugurii în vie,
de luminişul din pădure mi-este dor;
tropotul cailor sălbatici,
să le văd coama fluturând
în trapul lor...

Mi-e dor de salcia misterioasă
să o-ntreb, de unde plânsu-i vine,
şi să o-ntreb, de-am să-mi fac casă
sub ramul ei;
tristeţea de o lasă...

Şi de izvoare mi-este dor,
de râul care curge-n josul lor,
de cerbii care coboară la vale,
de căprioare şi de puii lor, mi-e dor.

Mi-e dor de viaţa adevărată,
de iepuraşii ce se joacă-n lan,
de fluturi, de fazani, de potârniche,
de cuibul plin cu pui de prepeliţe.
Silvia

Tăcerile


Tăcerile, ce ne mângâie
tandru cu a lor aripă,

se pierd în vâltoarea gândului,

în albastrul infinitului.


Tăcerile, prietene dragi

ale singurătăţii,

păstrează în memoria lor

candoarea viselor.


Fidelele tăceri,

păstrătoarele secretelor,

stau mereu de veghe la

poarta amintirilor.


Tot ele tăcerile îmbracă

glasul cuvintelor,

şoptindu-ne să păstrăm

neatinsă, nepreţuita… tăcere.


Antoanella Mocanu

2012-03-12

Te iubesc



Azi, vreau să pot ierta,
să merg mai departe,
să îmi ţin prietenii aproape,
să nu uit să trăiesc,
să nu uit pe cine iubesc şi să spun chestia asta mai des…
Azi, vreau să pot înţelege şi să pot accepta
să mă gândesc la tine, să mă gândesc la noi,
sa accept schimbarea şi Iluminarea,
să uit monotonia,
să strig nu pot  şi să accept Limitarea,
să strig TE IUBESC şi Vino înapoi, IUBIRE...
Azi ,vreau să mă gandesc la mine
şi astfel să se producă Schimbarea!

Ana Maria Bobeica

Zădărnicie

 Ieşit,
Din adâncul întunecos al nopţii,
Se odihnea în lumina palidă,
Contempla nemărginirea,
Diseca profunzimea gândului,
Măsura a lui viteză
Ce face ocolul pământului,
Privea înlăuntrul său,
Văzandu-şi viaţa toată,
Derulându-i-se in fată,
Vedea frumosul vieţii,
şi a lui deşertăciune,
Cumplita zădărnicie.
Alungă cuvintele-n pustie,
Fară nici o melancolie.

Rămăs singur în lumină,
Se bucura de puţină tihnă……

Antonella Mocanu
2012-03-25

Rondelul admiraţiei


Iubito, tu eşti prea departe
Te-admir cât eşti de frumoasă,
Un bibelou la mine acasă
De voi avea de tine parte.

În lume viaţa de-om împarte
Avem o soartă norocoasă,
Iubito, tu eşti prea departe
Te-admir cât eşti de frumoasă.

De astazi lumea n-are moarte
Dispare umbra întunecoasă,
Şi te sărut ca într-o carte
Cu file galbene şi groasă.

De voi avea de tine parte.
Llelu Nicolae Valareanu

QUO VADIS



Când dai cu sapa în pământ,
Gemând Pământul, îţi răspunde;
Când drumul apei îl opreşti, barând,
Gemând, şi Apa îţi răspunde;
Iar când văzduhul, cu săgeţi, străpungi
Şi-l legi cu fulgere şi chingi,
Văzduhul îţi răspunde.

Poame de pământ,
Vise de lumină,
Clipe alergând:
Toate vor să prindă binele,
Amăgindu-mă.
Iar eu, trezindu-mă
Înţelepţit, mă agăţ,
Cu ultimile puteri,
de Simplitate.

Ce-i făcut de Creator,
E bun făcut. Şi alerg bezmetic,
Cu tălpile goale, pe nisipul ud,
Cu respiraţia netăiată,
Urlând spre cer.

2012-03-25
Ionel Creţu

Agitaţie de toamnă


Pe cărări pustii de toamnă
îmi plimbăm, usor paşii
suflul vântului legana
braţele goale ale copacilor
ce se lăsau până la pământ
ca să primească binecuvântare cerului
care picura din înalturile lui
ploaie fină de mătase
ţesută de norii grei de plumb.

Ca stihiile lumii veneau de departe
vuiete de furtună,
deodată totul se întunecă ,
venind în rafale ploaia se înteţea
frunzele moarte erau purtate
până la cer de vântul ce înnebunea
şi mătura totul în calea sa
strigătul salbatic al vântului
făcea natura să se cutremure

Copacii gemeau de durere
şi aşteptau în tăcere,
aşteptau în tăcere ca totul sa se oprească
şi fiara să nu se mai zvârcolească
într-un răstimp vântul se domolea
calmând agitaţia întregului
stropii ploii încetineau
iar norii se depărtau
lasând loc soarelui
să mângâie natura speriată

Antonella Mocanu
12.02.2012

Poezie

Ce esti tu dulce poezie?
Tu esti minune ce invie!
Esti muzica si armonie,
... Act de credinta-n vesnicie.

Vesmant in care ne-mbracam iubirea,
Esti umbra si lumina, nemurirea.
Esti zbor spre stele ce farmeca privirea.
A sufletelor mari tu esti: menirea.

Tu, sfasiere launtrica poti fi,
Supunere sau razvratire, intr-o zi,
Sonet shakespirian in nota MI
Sau vis furat de gand in nota SI.

Frumoasa arta a limbajului apari,
Precum un curcubeu de dupa ploaie tu rasari,
Esti muzica si chipul sufletelor mari,
Tu infinit de generoasa pari.

Tu, poezie, esti umbra si lumina,
De dragoste, iubire, tu esti plina,
Esti dimineata si noaptea ce-o sa vina,
Esti insasi viata, de lumina plina.
2012/03/25
Lavinia Malacescu

Uneori (tehnici compensatorii)

Uneori, mă simt
atât de superficial,
că mă scufund; 
alteori mă simt
atât de profund,
că plutesc în aer.

Uneori, mă simt

atât de curajos
că mă'nspăimânt;
alteori, mă simt
atâta de fricos
că sar la beregate.

Uneori, mă simt

atât de prezent,
că mă dau absent;
alteori, mă simt
atât de tare, altul,
că devin eu însumi.

Uneori, mă simt

atât de vorbăreţ,
că rămân tăcut;
alteori, mă simt
într'atât de mut,
că'ncep să urlu. 
St. John

sâmbătă, 24 martie 2012

Intru în casa cuvintelor

Era ca o minge!
Intra în poartă,
împinsă de adversari
dar şi de coechipieri.

Era ca o poveste
a omului dirijat...
Se ducea unde-l trimiţi
fără să ştie altceva.
În copălărie mă speria gândul
că trebuie să execut ordinele
copiilor mai mari.
Mă răzvrăteam,
nu făceam nimic fără să-mi placă,
fără să fiu mântru
pentru ce am făcut.

Acum sunt un copil mare
şi-n aceeaşi postură
mă interesează lucrurile plăcute,
ce se ţin de mine ca o umbră.
Îmi urcă pe umeri,
o port până la poarta ta,
îmi calc peste îndărătnicie
şi intru-n casa cuvintelor
şoptite,
neauzite de nimeni,
mă strecor sub piele...
Llelu Nicolae Valareanu

Depărtările

Depărtările mă cheamă
cu glasul lor de ecou
mă cheamă să mă alatur
zării albastre
pline de stele şi de
raze de soare

Depărtările mă strigă,
iar timpul se opreşte în loc
pentru a păstra intacte gândurile
şi îngerii văzduhului
stau strajă la
poarta amintirilor

Depărtările mă aşteaptă
pe potecile lor infinite
unde se întâlnesc speranţele
iar cupa eterninăţii
picură un strop
de nemurire şi de fericire....

în vieţile noastre



Antonella Mocanu
12.02.2012

Te iubesc


Toate gândurile şi visele mele
plutesc către tine,
doar tu eşti iubire.
Aş vrea să fii lângă mine!
Visez la liniştea îmbrăţişării tale,
la atingerea dumnezeiască a mâinii tale.
Ascult! Aud vocea ta,
o aud vibrând în liniştea ce mă cuprinde,
o aud în toate zgomotele ce mă-nconjoară,
mă pierd în ecoul ei.
Scrutez orizontul.
Orizontul are chipul tău, conturul tău.
Vântul îţi poartă parfumul până la mine.
Te simt! Îţi văd privirea,
privirea ta pierdută în a mea,
vede tot, simte tot.
Mâna ta îmi dezmiardă lin trupul,
ochii-mi clipesc alene,
savurează clipele minunate,
divinele clipe petrecute în braţele tale.
Îţi acopăr ochii cu săruturile mele,
mă pierd în braţele tale,
ne dăruim nemurirea…
O poezie sunt,
în rime simt că se mişcă degetele tale
pe trupul meu,
oftatul meu e ca un punct sau o virgulă,
Capul alunecă uşor spre pieptul tău.
Te îmbrîţişez!
O îmbrăţişare strânsă,
menită să te facă al meu,
pentru totdeauna.

2012-03-24
Lavinia Mălăcescu